Trăim vremuri grele. Natura se dezlănțuie nemiloasă, cu fenomene extreme (ploi deluviene, inundații mimând variante moderne ale potopului lui Noe, incendii de vegetație nemaivăzute). Haosul social, alimentat și de evoluția unei pandemii care în curând are să concureze molimei ce făcea să se răspândească „orășenii prin sate și sătenii prin pustii”, toate la un loc par să prevestească Apocalipsa.
Consecința firească a războiului geo-biologic, criza economică mondială, care se resimte mai apăsător în țările mijlocii și mici, se prinde în horă cu lupta acerbă pentru putere a partidelor politice. Practic lipsesc germenii consensului în lupta pentru gestionarea acestui nou val al pandemiei Covid-19. Peste tot auzi: „Ce-i de făcut?”, „Pe cine să mai crezi?”. Bolile ne-au fost date să ne reamintească perpetuu că între noi și viață există un fragil contract, care se poate dizolva oricând.
În istoria disciplinelor medicale împotriva unui agent infecțios (virus sau bacterie), omenirea are numai două soluții: una preventivă, de inducere a rezistenței prin vaccinuri și alta curativă, cu medicamente specifice, ambele obținute în urma unor cercetări productive, costisitoare și de durată.
Împotriva Covid-ului nu avem încă o medicație specifică. S-a mers în paralel cu activitatea de prepararea a unor vaccinuri specifice. Și au fost obținute câteva, mai mult sau mai puțin eficiente și perfectibile în timp. Israelul, Marea Britanie, SUA au reușit, în urma unor acțiuni consistent susținute financiar, să asigure vaccinarea a aproape 70-85% din populația adultă. Și la noi acțiunea de vaccinare, după un debut mai timid, a avut un parcurs viguros, acoperind aproape 50% din populația adultă la sfârșitul lunii iunie.
Asociată cu măsurile de protecție împotriva infecției Covid-19, însușite de un procent ridicat din populația adultă și vârstnică, vaccinarea a reușit imunizarea unei pături largi de oameni, alături de un procent de 25-30% de o imunizare naturală, după trecerea prin boala Covid-19.
Practic, eforturile și practicile cumulate în lupta pentru diminuarea infecțiilor cu SARS CoV-2 și lichidarea în timp a pandemiei au fost încununate de un succes mulțumitor. În luna iulie și prima decadă a lunii august a scăzut vertiginos numărul de infectați zilnic (sub 20), al celor internați în secțiile ATI și al deceselor prin Covid-19 (sub 4-5 pe zi). La această performanță în niciun caz nu se putea ajunge fără vaccinarea efectuată. Dar virusul SARS CoV-2, fiind cu structura genomică ARN, cu mare variabilitate antigenică, n-a stat degeaba. Au „împuiat” tulpinile Delta, Delta plus și altele, dotate cu capacitate crescută de răspândire, cu 55% mai rapide decât variantele inițiale ale pandemiei, cu infecțiozitate mai mare și cu gravitate crescută a evoluției clinice.
Conform statisticilor oficiale, după invazia noilor tulpini, în SUA peste 97% dintre pacienții diagnosticați cu aceste tulpini erau nevaccinați, iar 95% dintre decesele înregistrate au fost din rândul celor nevaccinați. În China, încărcătura virală produsă de tulpina Delta a fost recent depistată a fi de 1260 de ori mai mare decât aceea a tulpinii de la începutul pandemiei. În Israel s-a luat recent decizia aplicării unei a treia doze de vaccin la 80% din populația de peste 50 de ani.
Noua variantă face ravagii printre tinerii sănătoși nevaccinați. La noi, în ultimele 10-15 zile a crescut vertiginos numărul infectărilor și al internărilor la ATI a celor cu forme grave de boală.
În ultimele trei luni România parcă a uitat de virusul Covid-19, nimeni nu mai respectă nicio regulă și relaxarea a devenit qvasitotală. Intensificarea vaccinării este singura cale de a împiedica creșterea explozivă a numărului de infectați cu noile tulpini Covid-19.
P.S. Libertatea de a nu face nimic dezintegrează treptat trupul și mintea, care se evaporă în neant.
