Lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali, heterosexuali, polisexuali, asexuali, pansexuali, poligami etc. etc. Oameni ca și noi, dar taxați drept „ciudați” și supuși marginalizării sau discriminării. Comunități minoritare identificate, de regulă, sub acronimul LGBT. Și…
…Doamne, ce-și face omul când n-are de lucru! Ce m-oi fi apucat eu să promit, în editorialul de lunea trecută, că vă spun povestea curcubeului, asimilat de cei cu dorințe sexuale inversate ca fiind simbolul lor, steagul lor. Și asta pentru azi, când e 23 august, o zi cu atâtea semnificații negative pentru nația noastră: „eliberarea” de către sovietici, Dictatul de la Viena, pactul Ribbentrop – Molotov, cu răpirea Basarabiei.
Dar și de „pavoazarea” asta m-am cam săturat. Cum probabil că s-a săturat și Cel de Sus când s-a decis să pedepsească lumea cu potopul. Ca dintre oameni să-l salveze doar pe Noe. Cu câte o pereche de viețuitoare din fiecare specie, îmbarcate pe corabie. Lume ‒ spune biserica ‒ pedepsită pentru „sodomie”, „perversiune” și multe alte păcate. După care totuși a iertat lumea și, ca semn divin, a pus de un splendid curcubeu, ca simbol al împăcării cu omul, desigur.
Dar, dacă nu greșesc eu, împăcare își doresc și cei cărora o vreme „le-a fost frică să iasă din dulap”. Să iasă și să spună: iată ăștia suntem noi, adunați sub acronimul a patru litere, LGBT, și vrem să fim și noi recunoscuți ca o categorie legitimă în comunitatea majoritară. Egalitate pe bază sexuală! Nu-i drept așa? Ba este, dar de aici încep controversele, disputele, incriminările până acolo încât, în zece țări de pe glob (Mauritania, Sudan etc.), ei sunt pedepsiți, prin lege, cu moartea. Dacă se întâmplă să aibă o dorință sexuală altfel decât o avem noi, majoritarii. Drept care, ca semn de pace sau de război (?), s-au înfășurat în curcubeul ale cărui culori simbolizează: rozul aprins – sexul, roșul – viața, portocaliul – vindecarea, galbenul – soarele, verdele – natura, turcoazul – arta, indigo – armonie, violetul – spiritul. Și ies cu steagul în stradă militând pentru drepturile lor încă nerecunoscute și supralicitează!.
La noi, Biserica, cea care e totuși o busolă morală pentru societate, nu-i tolerează, supărată că au confiscat semnificația biblică a curcubeului, dar mai ales pentru că ar „face sex contra naturii umane”, că distrug valorile lăsate de Dumnezeu, că intenționează să eclipseze sărbătorile creștine. Acum, de pildă, pe cea de „Sf. Maria”. Poate că și așa se explică de ce, la Cluj, unii contrademonstranți, la parada gay, au călcat steagul LGBT în picioare, iar ai lui Becali au venit, în Capitală, să sfințească locul pe care l-a „pângărit” mulțimea de tineri. Diavoli, nu alta! Unii dintre ei, destul de mulți, străini. Lobby internațional, ce altceva!
Păi, cred eu, aici e buba. Legislația comunistă pedepsea și cu închisoare, de la unu la cinci ani, pe cei de o altă orientare sexuală decât cea considerată normală. Adică bărbat cu femeie face sex, nu femeie cu femeie ori bărbat cu bărbat ș.a.m.d.. Abia după 1989, sub presiunea europeană în ale cărei grații voiam să fim și noi, reclamând intrarea în UE, legislația a fost relativ îmbunătățită.
Bătălia se dă acum – și în stradă – nu doar pentru recunoașterea homosexualității, ci și pentru legalizarea căsătoriei cuplurilor de homosexuali, pentru acceptul adopției copiilor de către familiile din „al treilea gen”. De aici conflicte de natură legală, politică, culturală. Conflicte generate de familie, căsătorie, muncă. Dar, dacă legislația noastră nu recunoaște drepturile minoritarilor sexuali, suntem „sancționați” financiar. Că altfel nu se explică de ce tac și președintele, și guvernul, când presa, unii parlamentari, unele partide le cer să ia atitudine. Știu ei ce știu, dar nu vin să ne spună și nouă, așa că ne dăm cu presupusul.
Dar de ce m-oi fi băgând eu în chestia asta, aici, la Pitești, unde apele sunt liniștite? Hotărât lucru, n-am de… lucru! Nu-i problema mea, dar a societății totuși este și trebuie dezbătută și soluționată în spiritul drepturilor câștigate de umanitate. Apare curcubeul? Cine-l adapă?
