Ziarul nostru a consemnat un eveniment academic: Academia Oamenilor de Știință din România, în cadrul Galei 2021, a acordat premiul „Aurel Sacerdoțeanu” cărții „Campania armatei române în Ungaria”, vol. 1-2, Editura Istros, Brăila, 2019; autori, Cornel Popescu și Cornel Țucă. Este un motiv de mândrie pentru managerul Muzeului Județean Argeș, Cornel Popescu, dar și încă un moment pentru noi de a semnala un fapt deosebit: cercetătorii de la muzeu adaugă, prin această lucrare, încă o reușită națională, știindu-se că deținători de doctorate de aici și-au împlinit fericit carierele lor profesionale prin contribuții însemnate în domenii științifice variate. Cartea premiată atinge un subiect nu numai de importanță națională, ci și europeană. Campania, derulată între 19 aprilie 1919 – august 1919, avea loc într-un context european încă deschis, după sângerosul Primul Război Mondial.
O „armată roșie” a Republicii Sfaturilor, de fapt un regim bolșevic la dispoziția lui Bela Kun (fiu al unui notar din Transilvania), a trecut râul Tisa în Transilvania. Trecuse, de fapt, linia convențională stabilită între trupele învingătoare ale Antantei și cele ale Ungariei învinse. Nu am intrat în posesia cărților unde se află, pe larg, cu documente ale vremii, mersul evenimentelor, reflexul lor în Europa postbelică, realitate stabilită de Congresul de la Paris. Bănuiesc o lectură plăcută, lămuritoare a evenimentelor de atunci. Istoria este ca o carte deschisă pe care fiecare o poate citi. Premiul cercetătorilor campaniei din Ungaria ne-a îndemnat să recapitulăm istoria. Un capitol eroic, patriotic. Armata română din Transilvania, condusă de generalul Gh. Mărdărescu, făcea dovada unor înalte fapte vitejești pentru servirea idealurilor naționale și recucerea teritoriile vremelnic ocupate de trupele maghiare. Deși somată, de Consiliul Suprem Aliat, să nu treacă râul și să nu pătrundă în Ungaria, armata română intră în Budapesta și pe 4 august are loc, pe bulevardul Andrassy, sub privirile generalului Mărdărescu și ale generalului Ștefan Holban (numit guvernator al Budapestei), defilarea învingătorilor. Armata română a fost primită cu bucurie de populație, ea oferind acesteia și hrană.
Peste ani, tot în Budapesta, o armată străină înăbușea revoluția ungară din anii ’50, străzile capitalei fiind pline de morți. Episodul acesta din istoria poporului român a rămas (în acel context în care Basarabia, Bucovina, Transilvania se alăturau patriei-mamă) viu și prin acel gest al unui soldat român care a atârnat celebra opincă deasupra Parlamentului Ungariei. În curând, la începutul lunii august a.c., se împlinesc 102 ani de la aceste momente de glorie ale armatei române. Fixarea, pentru totdeauna, a acestei campanii în istoria națională prin cartea amintită face cinste autorilor și confirmă succese ale cercetătorilor de la Muzeul Județean Argeș.
