Vezi AICI video LIVE de pe tot parcursul marșului!

Confruntări cu jandarmii în miez de noapte

A început seara, ca o adunare paşnică a oamenilor nemulţumiţi de măsurile impuse de Guvernul care se luptă cu pandemia. A continuat cu scandări în Piaţa „Vasile Milea” din Piteşti, urmate de un marş pe mai multe artere din centru. Punctul culminant, la intrarea în cartierul Găvana, unde au fost confruntări violente.

Uniţi într-un glas

Ţara fierbe. Noile măsuri impuse de autorităţi în vederea limitării răspândirii Covid-19 i-au înfuriat pe unii, aceştia ieşind în stradă mai ales în marile oraşe. Tonul l-au dat constănţenii cu o zi înainte. Luni seară a fost rândul bucureştenilor. Televiziunile centrale au prezentat pe larg realitatea şi influenţaţi, poate, şi de ceea ce se întâmplă în alte locuri, piteştenii au ieşit şi ei la proteste. La început, în grupuri mici care, pornind din zona Teatrului „Al. Davila”, s-au deplasat scandând spre Piaţa „Vasile Milea”. Pe măsură ce timpul trecea, numărul protestatarilor creştea. În majoritate, erau tineri. Unii – adolescenţi care păreau mai mult interesaţi să strige ceva, indiferent ce. Printre ei, deşi mai puţin vizibili şi gălăgioşi, oameni maturi sau chiar vârstnici, alţii cu handicap, în scaune cu rotile.

Preţ de câteva ceasuri, platoul de lângă Palatul Administrativ a fost aproape plin. S-a cântat, s-au scandat lozinci împotriva celor consideraţi „duşmani”: guvernanţii, ministrul Sănătăţii şi, în special, medicul. Raed Arafat. Steaguri, pancarte, eşarfe tricolore, vuvuzele şi fluiere. Recuzita cu care manifestanţii au vrut să-şi facă simţită prezenţa. Şi-au strigat nemulţumirile doar sub privirile jandarmilor şi poliţiştilor răsfiraţi pe marginea platoului de lângă Prefectură. Impresionat era cuvântul „Libertate” strigat ca-ntr-un glas de sute de oameni. Cei în vârstă aveau nostalgia zilelor din decembrie 1989, când tot aici piteştenii îşi cereau dreptul de a fi liberi.

La un pas de bătaie

Deşi se apropia ora 22 când intră în vigoare restricţia de a circula, nimeni din Piaţa „Vasile Milea” nu se sinchisea de acest lucru. Ba, din contră, ca un gest de frondă, tocmai asta voiau să demonstreze, că nu se supun regulilor impuse. Ca la un semn, protestatarii, al căror număr crescuse între timp, au pornit pe Strada Mare. Jandarmii au încercat să îi „încoloneze”, însă au apărut mici conflicte verbale între ei şi manifestanţi. Scandând, în zgomot de vuvuzele, oamenii s-au oprit în Piaţa Primăriei. A urmat altă serie de lozinci anti-uvernamentale şi huiduieli la adresa premierului Câţu, a cabinetului său şi, mai cu seamă, a medicului Arafat. Aici brusc avea să crească tensiunea, conflictul plutind în aer. În mod suprinzător, jandarmii nu s-au poziţionat în aşa fel încât să apere primăria, ci… invers. Revolta oamenilor a pornit de la faptul că oamenii legii nu i-au lăsat să părăsească platoul, aşa cum ar fi dorit ei pentru a porni spre alte zone. Schimburi dure de replici, îmbrânceli şi nervozitate crescută la maximum. Jandarmii le-au cerut să facă imediat cale întoarsă spre Piaţa „Vasile Milea” şi să nu se abată de la acest perimetru al centrului, unde pot manifesta.

Le-au jucat o farsă

Grupul tot mai numeros de manifestanţi a pornit, la indicaţia oamenilor legii, înapoi pe Strada Mare, spre Prefectură. Numai că jandarmilor li s-a jucat o farsă. În dreptul Cercului Militar, în loc să înainteze spre Piaţa „Vasile Mile”a, ca la un semn, sute de tineri au rupt „coloana” şi au luat-o la fugă în dreapta, spre Grădina Publică! Jandarmii au fost luaţi prin surprindere. Degeaba au început să alerge după ei în zona respectivă. Sute de tineri rupseseră rândurile şi ocupaseră parcul, după ce au oprit circulaţia pe bulevardul I.C. Brătianu. De mentionat că organizarea manifestanţilor a fost bună, s-au sincronizat bine şi, lucru de apreciat, nu au distrus mobilier urban, bănci, coşuri de gunoi sau copaci abia plantaţi. De altfel, pe tot traseul, până la finalul „balului”, spre ora două a nopţii, nu au spart niciun geam, nu au atentat la vreo vitrină, nu au aruncat cu pietre sau sticle.

În Nord, au fraternizat

Trecuse cu mult de ora 22 când coloana manifestanţilor a pornit pe un traseu lung: Grădina Publică – strada Egalităţii – Parcul Finanţelor – strada Maior Şonţu bulevardul I.C. Brătianu – Spitalul „N. Bălcescu” – bulevardul Republicii bulevardul N. Bălcescu. În cartierul Nord, protestatarii au avut plăcuta surpriză să fie încurajaţi de multe persoane care ieşeau la ferestre şi balcoane. Alţii, locatari ai blocurilor „L” au ieşit din case şi s-au alăturat coloanei, spre bucuria generală. Fiecare nou „membru” era primit cu urale. În general, tinerii erau dornici de această „aventură”, alţii – teribilişti. Dar nu au lipsit nici oamenii maturi care au aplaudat. Pe bulevardul N. Bălcescu au oprit maşinile, au claxonat în semn de susţinere, iar unii şoferi au avut mesaje de încurajare şi susţinere.

Circulaţia s-a oprit pe acestă arteră şi doar vigilenţa poliţiştilor a făcut să nu se producă un blocaj total, în condiţiile în care treceau autobuze cu muncitori venite din zona industrială. Coloana formată din aproape o mie de oameni înainta încet pe bulevard. La un moment dat, câţiva au strigat: „Mergem la spital!” Mulţimea dorea să ajungă pe panta de acces spre unitatea medicală. S-a încercat din nou o… surpriză, având în vedere că doar câţiva jandarmi şi trei maşini ale poliţiei constituiau „barajul” pe care protestatarii l-ar fi trecut fluierând dacă şi-ar fi propus. Oamenii legii i-au rugat însă să renunţe la intenţia lor, iar manifestanţii au dat dovadă de înţelegere. Jandarmii specializaţi în dialogul cu protestatarii au comunicat perfect cu ei pe tot traseul, iar faptul că i-au determinat să nu mai urce panta spre spital li se datorează. Atmosfera părea bună şi oboseala începuse să îşi spună cuvântul şi de o parte şi de alta, mărşăluirea de atâtea ceasuri epuizându-i pe mulţi. Totuşi avea să fie liniştea dinaintea furtunii…

Atacul şi… primele victime

Ora 23.30. Manifestanţii şi-au propus să ajungă în cartierul Găvana. Erau convinşi că acolo mulţi vor ieşi din case şi li se vor alătura. Coloana înainta. Dar în dreptul Complexului „John”, surpriză de proporţii! Pe panta din vecinătatea fostului Cinema „Lumina”, un baraj în toată regula. Maşini de poliţie şi jandarmni puse de-a curmezişul drumului. Zeci de oameni în uniformă cu priviri aprige. „Pe-aici nu se trece!” era mesajul clar pe care oricine îl citea în ochii oamenilor legii. Mulţimea s-a înfuriat. „Găvana! Găvana! Găvana!…” Era clar. Cei aproape o mie de oameni voiau să ajungă în cartier. Varianta propusă de cei specializaţi în dialog a fost întâmpinată cu huiduieli. Li s-a spus să facă îndată cale întoarsă spre centru. De neconceput pentru ei. Minutele treceau. Tensiunea creştea. Nici unii, nici ceilalţi nu cedau. Protestatarii voiau cu orice preţ în Găvana. Jandarmii, de neclintit. După îndelungi „negocieri”, s-a aşternut liniştea. Părea că sutele de oameni se gândesc resemnaţi la o întoarcere de unde au pornit, spre centrul municipiului. Falsă iluzie! Ca la un semn, zeci de tineri au încercat să spargă barajul format din jandarmi şi poliţişti! Pesemne că oamenii legii nu au fost surprinşi. Au respins „atacul” tinerilor nervoşi. Au fost îmbrânceli, lovituri discrete mai mult sau mai puţin surprinse pe camerele video; în învălmăşeala generală au apărut şi primele „victime”. O tânără s-a ales cu arcada spartă. O altă femeie cu dureri la un picior. A fost nevoie de intervenţia celor de la SMURD, deoarece suferinţa femeii era mare.

Intervenţia trupelor speciale

Încordare maximă. Oamenii legii stăteau la pândă, precum panterele. La orice „mişcare” a manifestanţilor, erau gata de acţiune. „Avertismentul” a fost clar: „Nu e o glumă, putem sparge barajul vostru!” E adevărat că tentativa a eşuat. La fel de adevărat este că nu toţi au participat la confruntare, ci doar puţini. E greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă toată mulţimea s-ar fi dezlănţuit; jandarmii păreau cu mult în inferioritate. Pentru că totul căpăta accente dramatice, un superior al Jandarmeriei a cerut urgent intervenţia „trupelor speciale”. După aproximativ 10 minute, au apărut jandarmi echipaţi ca pentru război. Cu scuturi, cu căşti, cu arme. Protestatarii s-au calmat. Unii poate au fost intimidaţi de apariţia acelor scutieri înarmaţi până-n dinţi. Gazele lacrimogene le erau la îndemână, însă nu au fost nevoiţi să le utilizeze. Cert este că până la sosirea acestor bărbaţi puternici cu înfăţişare înfiorătoare, protestatarii puteau să ia cu asalt barajul. Nu se ştie care ar fi fost deznodământul. Dar nu au făcut-o. Scopul lor nu a fost să se bată cu reprezeantanţii autorităţilor. Nu şi-au propus nici distrugeri, nici violenţe, nici vărsare de sânge. Nu oamenii legii sunt duşmanii lor. De altfel, duşmanul e… nevăzut. Nu se poate spune „e aici” sau „e acolo”. Poate că nici nu există. Cei care au manifestat au vrut doar să tragă un semnal de alarmă. Măsurile impuse – spun ei – le afectează vieţile, le încalcă drepturile. Cu această convingere s-au adunat şi au pornit în marş. Cine crede la fel probabil că se va solidariza la următoarele acţiuni asemănătoare. După întoarcerea în zona centrală, mulţimea s-a risipit. Era mult după ora două. Liniştea a pus stăpânire pe oraş…