Ce sunt generaţiile? Sunt rânduri de oameni cu ajutorul cărora se împleteşte istoria. Unele generaţii au şansa să facă istorie, altele să-i suporte căpăstrul. Ceea ce le uneşte este eroismul cu care se folosesc de mijloace. Fiecare generaţie luptă cu mijloacele avute la îndemână. De la generaţia lui Horia, care a luptat cu jalba pentru dreptate, apoi cu coasa şi toporul, am ajuns la generaţia Facebook, care se foloseşte de mijloacele electronice la fel cum s-a folosit generaţia mea de toc şi călimară. De la generaţia „enciclopedismului papinian”, a lui Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, am ajuns la generaţia tehnocraţilor, care are ceva neisprăvit, ceva ce nu se potriveşte rotunjimii şi măsurii. Generaţia actuală nu mai luptă cu toporul sau cu puşca, dar ea poate să desfiinţeze, cu mijloace electronice, aşezăminte sociale, partide, lideri ai acestora, oameni obişnuiţi, realităţi întregi. „Cine nu are Facebook nu există”, mi-a spus un prieten. Dar nu m-a convins. Existenţa mea, ca de altfel a fiecărui om, are cu totul alte valenţe. Dar dacă ţinem cont de ce zice prietenul meu, ajungem să vorbim de transformările iconosferei noastre, datorate în principal dezvoltării vertiginoase a imaginii electronice, care ne conduc la o constatare evidentă, şi anume că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Suntem cuprinşi efectiv într-un flux vizual perpetuu, care ne-a invadat totodată şi spaţiul intim, privat şi public. Şi astfel, dacă privim în ansamblu această problemă, vorbim de o cultură electronică care are cu totul alte trăsături faţă de cultura din trecut. În primul rând, cei integraţi în această cultură îmbătrânesc până la vârsta de treizeci de ani, iar la patruzeci pot să-şi arunce la foc tot ceea ce au realizat până atunci, pentru că alte lumi cu alte realizări se ivesc la orizont. Dacă până acum am ştiut că generaţiile se schimbă la un sfert de veac, după cum ne spunea Simion Mehedinţi, azi vorbim de generaţii ce se schimbă după aproximativ zece ani. Dacă între doi fraţi există o diferenţă de vârstă de zece sau cincisprezece ani, ei aparţin aceleiaşi familii, dar unor lumi diferite.
Iată dar cum sentimentele noastre se exprimă acum într-un univers virtual. Aceste univers va cuceri întreaga cultură. Nu privesc încă de pe acum copiii noştri la desene animate, în care se prezintă maşini drăceşti, precum tancul, derivat din uriaşul de ieri, care este distrugător de tranşee? Copiii aceştia stau în faţa blocului, dar cu câte un telefon mobil în mână, fiecare cu jocul său electronic preferat, uitând, de fapt, că sunt împreună. Ei sunt absenţi, pierduţi în oceanul lumii electronice. Deci, vorbim de mit şi legendă, putere drăcească a acestei lumi uriaşe pe care computerul o poate prezenta ca pe un lucru mic şi rotund. O lume din care ţâşneşte o infinitate de imagini, care mai de care mai ispititoare. Dar nu este vorba de nişte imagini care aduc numai bine şi belşug.
Vorbim de breaking-news, cu imagini de la locul atentatelor teroriste sau al unor războaie, locurile unor accidente de maşină sau unde s-au petrecut crime oribile etc. Acum revoluţiile se petrec în direct la televizor, la fel şi războaiele, cutremurele, furtunile etc. Toate acestea sunt făcute parcă să-l convingă pe privitorul la televizor să simtă şi mai tragic evenimentul ce se derulează pe ecran. Şi astfel, puterea drăcească a unor asemenea imagini, forţa lor distructivă, care ţâşneşte din camera de luat vederi, cu dibăcie manevrată, ne asaltează retina, dar şi sufletul. Astfel de imagini sunt mult mai de temut şi mai necruţătoare pentru sufletul omului decât au fost odată fiinţele antediluviene.
Generaţia Facebook este, aşadar, formată din indivizi care nu se cunosc între ei, dar care vorbesc zilnic despre cele mai intime probleme. Facebook-ul este generat de un sistem infernal, de un lanţ de vrajă, care nu poate fi rupt. De fapt, un lanţ dezvrăjit. Totul este în computer: nume, date personale, nivelul de instruire, conturi bancare, loc de muncă etc. Iar dacă facem o comparaţie între un computer şi o scrisoare, constatăm că o scrisoare este limitată, dar ne face pe noi nelimitaţi în exprimarea sentimentelor. Or, un telefon mobil este nelimitat, dar ne face limitaţi în exprimarea aceloraşi sentimente. Iar dacă generaţia Facebook-ului este constituită din câteva momente sufleteşti, sigure şi definite, cărora utilizatorul le găseşte dincolo de sine, în universul electronic, cu echivalenţe şi ecouri specifice, atunci putem spune că acestor momente le lipseşte ceva: poezia întâlnirilor fizice. Lipseşte putinţa de a descoperi în semeni ţesătura unei aceleiaşi sensibilităţi. Generaţia Facebook-ului are un plus de inteligenţă faţă de generaţiile anterioare, dar un minus de simţire. Deci această generaţie este un termen prea artificial pentru a indica necesitatea sufletească a întoarcerii spre sine din cursul destinului colectiv.
Gheorghe SAVU
11 Comentarii
Cetatean
Generația facebook nu este culturala, ci rezultatul civilizației
Cetatean
Generația facebook nu este culturala, ci rezultatul civilizației
Rareș
Mult adevăr în acest articol !
Dora
Tinerii nu mai au incredere in adulti, drept pentru care au trecut in lumea virtuala
Dan
Vă place Brahms?
Stimate domn, nu vreau sa considerati interpelarea mea ca pe un sacrilegiu cu atat mai mult cu cat ultimei mele postari ia-ti raspuns cu : ,,la revedere domnule Dan” . Va cer permisiunea unui iluminism chiar daca ne aflam in cateva detalii in opozitie filozofica… Ei bine, ca formator de opinie ( situatie in care va aflati de facto) am sa incerc cu permisiunea dvs. sa va ajut in cateva afirmatii si sa va demontez in altele. Asta ne-ar ajuta pe amandoi sa facem loc logicii in spatiul public….Observ cu surprindere ca ,,generatia facebook,, va creaza stupoare. Am vrut sa fiu elegant si voi pastra acest registru pana la capat. Educatia nu mi-ar permite sa pangaresc ceea ce am primit asemeni domniei voastre, din partea parintilor. Explicatiile mele vor fi logice si vor fi din pacate lipsite de anestezic. Am sa va demontez cateva cutume punand in locul lor indoiala si pe alocuri alternativa. Evident ca un raspuns, oricare ar fi acesta m-ar onora…The facts:
1. Spre deosebire de dvs. eu nu fac politica. Nici dv. dar functionati intr-o politica editoriala. Fie ca va place sau nu, ea este momentan rosie nu neaparat prin demersul epic al discursului dvs., ci poate prin media aritmetica a nuantelor din cotidianul Argesul pe care il citesc doar pt trei autori de editorial ( unul dintre acestia este dl. Savu).
2. Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu au conturi pe facebook intretinute de oameni care ii considera fascinanti prin dimensiunea culturala. Puteti sa-i denumiti prozeliti, si daca dvs. ii citati , ii citez si eu…Aici suntem de aceeasi parte a baricadei.
3. Cotidianul in care semnati are cont de facebook si un numar( la data cand va scriu) de 6799 de urmaritori. O buna parte dintre acestia nu se cunosc face-to-face si sunt asemeni altor milioane de entitati, fascinati de unghiute, catelusi, ,,tzoale,, sau Brahms…:).
4. Pe dvs. nu v-am intalnit in Hyde Park la o prelegere doar pt faptul ca existati in mediul virtual. Mi-a fost nu numai usor, dar v-ar scuti si pe dvs. de o multime de costuri legate de onorarea invitatiilor pe teren. Mi se intampla si mie…:) Sa recunoastem, este selectiv si mai ieftin…
5. Facebook si Google sunt mana in mana. Celebritatea dvs. trebuie sa o impartiti frateste cu ei… Se numeste acord mutual, parteneriat, etc…
6. Afirmati ca generatia facebbok are un minus de simtire… Nu stiu daca aveti sau nu cont de FB, dar eu consider ca daca l-ati avea ar fi un plus. In acest moment chiar v-ar fi util…Eu nu am, dar daca as avea confirmarea ca aveti unul, mi-ar placea sa discutam in privat departe de ochii colegilor care va detesta….
Andrei
Interesantă este asocierea generaţiei actuale cu o modalitate de comunicare personală. În comunitatea rurală comunicarea era faţă în faţă. Descoperirea scrisului a permis comunicării personale să se realieze şi la distanţă prin scrisori. Descoperirea telefonului a permis să fie auzită vocea persoanei la distanţă. Prin adăugarea imaginii, prin facebook, comunicarea personală se realizează la distanţă, prin toate cele trei modalităţi, faţă în faţă, audio, şi prin scris. Dar concomitent cu acestea, autorităţile au comunicat faţă în faţă, prin adunări publice, în scris prin ziare, cărti (grecescul Biblios), audio prin radio, prin televiziune, şi prin imagine, dar nu faţă în faţă.
Cetatean
Dane, drăguțule, informeazate de pe internet ce se întâmpla cu generația facebook din cauza faptului ca tinerii de astăzi stau prea mult pe internet, ei sunt obezi, preferă singurătatea, nu stiu sa comunice, au probleme psihice. Dar, drăguțule tu ai o miza personala cu savu…
...cel Rău
Prin august , în „Paradisul proştilor”, acelaşi editorialist îşi dorea foarte tare să călătorească pe drumurile făcute de Dumnezeu, nu de oameni cu buldozerul, orientat de sufletul,său nu de GPS. Cât de detestaţi erau cei care mergeau la munte şi la mare înconjuraţi de geamurile maşinilor şi doar ca să schimbe aerul! Dacă nu te avântai în largul mării , ca să te îneci, nu o puteai înţelege. Spre sfârşitul articolului, stupefacţie! Jurnalistul şi fetiţa lui erau la Bâlea. Ori, la Bâlea nu ajungi cu copilul în spate pe cărări neştiute! Puţin mai târziu am realizat că jurnalistul , plin de ficţiune , ne-a dat cu praf în ochi, un praf pe care îl acumulase pe uliţele desfundate şi prăfuite de la Ţiţeşti, cu un preieten al său, rom, care l-a ajutat câteva zile să înţeleagă viaţa din comunitatea romă. Rezultatul umblării pe Skype,WhatsApp, Youtube,etc., l-au pus pe Dracula lângă Făt-Frumos şi iar l-au supărat pe autor. A plecat omul ,supărat la Mangalia, iar nu ştiu cum s-a deplasat, dar acolo, altă belea. Trei zile nu a putut să intre în conversaţie cu nimeni , pentru că toată lumea se uita la televizor, pe internet sau telefonul mobil. Astăzi nu a mai suportat şi a scris „Generaţia Facebook”, un melange despre părţile video şi audio ale noilor tehnologii, reuşit după umila mea părere, care conţine mult adevăr şi-n care autorul regretă că nu se mai poate descoperi aşa uşor, sensibilitatea dintre semeni. Staţi liniştit, domnule jurnalist, că astăzi nu mai sunt sentimente care se pot citi în ochii celui din faţa ta şi simţurile sunt pe cale de dispariţie! Eu , cred că uneori stau lângă holograme! Acest comentariu nu a fost făcut cu scopul de a vă enerva!
Milică
Atâta timp, cât „…cel Rău” (un angajat al unui ziar concurent) comentează, înseamnă că este bine, iar editorialele sunt citite și de concurență.
Dora
Se apropie alegerile si editorialistul incepe sa fie muscat de…
...cel Rău
Apreciez inteligenţa editorialistului , care a înţeles că e vorba de un mic pamflet realizat în cea mai mare măsură cu cuvintele Domniei Sale, precum şi eleganţa domnului Milică. Şi doamna are merite că-şi apără editorialistul preferat, dar trebuie să fie o doamnă şi să respecte şi părerea altora, chiar dacă nu este de acord cu ea. Nu are niciun rost să o daţi în ţăţisme! Chiar dacă sunt de la concurenţă, eu respect valorile şi dacă sunt puţin „acid”!