În cadrul proiectului „Biografii de exepție”, muzeograful și scriitorul Octavian Dărmănescuurmărește traseul istoric al Primăriei Pitești. Prelegerea cu public organizată de Centrul Cultural Pitești are loc astăzi, la ora 11, în Sala „Ars Nova” de la Casa Cărții.
În perioada 1831-1859, la conducerea Piteştilor se afla un maghistrat orăşenesc, condus de un preşedinte, pentru ca din 1859 să fie instituită denumirea de primar. Primăria Pitești a fost construită între 1885 și 1886, după planurile arhitectului Ioan N. Socolescu, și a fost inaugurată la 30 octombrie 1886, în timp ce primar al orașului era N. Constantinescu. După mutarea Primăriei, în 1970, în sediul actual, de pe str. Victoriei nr. 84, clădirea a fost dată Muzeului Județean Argeș, unde, în mai 1971, a fost organizată Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”.
Cuza Vodă şi Carol I, oaspeţi
Octavian Dărmănescu: „Piteștiul devine capitală de județ pe timpul fanarioților, preluând funcția Curții de Argeș. Potrivit primului act din arhiva salvată a Primăriei Pitești (un recensământ al proprietarilor din 1831), fostul sediu era zugrăvit în culoarea albastră. Fiecare mahala avea responsabilul ei financiar. Paza era plătită de către mahalagii unor civili, prin rotație. Orașul avea polițistul lui (în 1842 era C.A. Rosetti, viitorul pașoptist), moașa lui, portari, cler, toate meseriile fiind reprezentate suficient și prompt. Breslele erau puternice, ridicând material micul și dinamicul târg de deal. Avorturile nu constituiau o regulă, copiii nedoriți fiind lăsați pe treptele bisericilor pentru a fi preluați de către Primărie. În 1848, orășenii au ars în curtea schitului Buliga (locul actualului Muzeu Județean) Regulamentul Organic, mini-Constituția rusească adaptată modernizării poporului român.
Primăria și orașul l-au primit pe Cuza Vodă în 1859, în preumblarea sa prin țară. Carol I a oficiat tot la Pitești prima slujbă de mulțumire adusă divinității pentru izbânda în Războiul de Independență. Odată cu ocuparea orașului de către nemți arhiva veche a Primăriei a fost arsă pe malul Argeșului din lipsă de spațiu de depozitare…”
