Îmi plac diversitățile de la care ai ce învăța, prin opțiune corectă, privesc uneori cu suspiciune unanimităţile care pun perdea adevărului. Am trăit asemenea unanimități care țineau sub obroc adevărul. Acesta era în fiecare dintre noi, dar nu se putea ridica bariera orwelliană de peste adevăr. Am prefațat aceste rânduri cu o profesiune de credință, ca să fiu bine înțeles în opinia mea, în dezbaterea legată de schimbarea denumirii Pieței Milea din Pitești. Se subînțelege că respect opiniile celorlalți; rămâne ca cineva, bine intenționat, să aleagă bine și să decidă.

Este greu să-ţi exprimi părerea despre acest subiect într-o societate unde totul este politizat și unde funcționează ideea că „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Așadar, nu Piața „Milea”? În decembrie ’89, acest fapt era socotit o lipsă de respect, o jignire. Anii au mai decantat adevărurile Revoluției și argeșeanul nostru, un militar crescut în spiritul onoarei și demnității militare, cu respect față de regulamente, este, astăzi, altfel perceput. Altfelitatea aceasta a pornit chiar de la el! Nu şi-a putut ierta rolul pe care îl jucase sub presiunea „comandantului suprem”. De fapt, nici astăzi adevărul gol-goluţ în privința morții sale nu a fost formulat definitiv.

Și atunci, ce nume să poarte acest spațiu? Piața Revoluției? Nu pun în discuție, aici, în acest spațiu, autenticitatea Revoluției decembriste. Au apărut însă studii bine documentate care duc și spre ceea ce cineva a numit „loviluţie”. Mai mult decât atât vreau să atrag atenția asupra „uzurii”, într-un fel, a termenului. În ce sens? Mai toate spațiile centrale ale… „centrelor” județene sau ale unor mari orașe au fost numite „ale Revoluției”. Este exact ce s-a întâmplat și cu presa: mai toate ziarele au purtat un timp particula „liber”. După care…

Purtăm această discuție pe lângă „monumentul Revoluției” existent și în Pitești. El este intangibil, o mărturie a acelor fapte… Nu intră în această discuție nici eroii Revoluției. Eu propun denumirea de Piața „Simfoniei lalelelor”. Laleaua a devenit un simbol al Piteștiului; este prezentă în piață și în stema municipiului. Ne aflăm în fața unei realități de netăgăduit: este manifestarea culturală cu cea mai mare longevitate din Argeș și, probabil, este o perenitate legitimată și în țară. A trecut prin multe „mâini” față de prima zi a ei, când inițiatorul Simfoniei, dr. ing. Ilarie Isac, a găzduit, la Institutul de la Mărăcineni, un simpozion științific, așa cum i-ar sta bine fiecărei ediții. Horticultorii – înțelegând aici dendrologi, floricultori de toate genurile, pepinieriști, toată breasla – ar schimba experiențe interesante în îmbrăcarea localităților într-o haină floricolă ce ar întreține optimismul comunităților. Viața ne-a demonstrat că au rezistat și au întrunit opțiunea majorității denumirile apolitice. De aceea, n-aş fi de acord nici cu denumirea „Piața Brătianu”. Dar despre aceasta – în alt număr.

Este de la sine înțeles: conștientizarea numelui Piața „Simfoniei lalelelor” i-ar obliga pe edili la diversificarea „partiturilor” Simfoniei. Aceasta ar servi superior perceperea „orașului lalelelor”. Deocamdată, edilii cred, prin lărgirea parcului din Luncă, mai mult într-un parc al plimbării câinilor…

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio