Experienţa îmi spune că, în fotbal, cel mai popular sport, nu numai la noi, este greu să aduci, cum se spune, la acelaşi numitor diversitatea opiniilor suporterilor.

Incomozi sau înţelepţi, duri sau cooperanţi, statornici sau labili (după… rezultatele din teren), suporterii sunt, totuşi, peste tot, inima fotbalului.

Atunci când inima lor caldă se uneşte cu un finanţator potent şi cunoscător al filozofiei sportului în general şi al fotbalului în special, se întrunesc condiţiile ideale de formare a unui nucleu sportiv competitiv, de perspectivă.

Fotbalul românesc oferă numeroase exemple de drum invers: finanţatori prinşi cu mâţa-n sac (… în buzunar!) sau finanţatori neînstare să continue, depăşiţi de cheltuieli. De aici, numeroase falimente. S-a ajuns ca centre importante, de tradiţie în fotbalul românesc, să dispară de pe harta acestui sport. Este şi cazul FC Argeş.

Deunăzi, un suporter vechi al alb-violeţilor m-a întrebat cum văd eu renaşterea fotbalului argeşean. Am mai scris despre acest subiect şi, din ce în ce mai mult, mi se întăreşte convingerea că în Piteşti este pe cale să se piardă „solidaritatea alb-violetă” şi, mai mult, că nu există, în mediul de afaceri, un interes real în acest sens. Nu există, deocamdată, o personalitate (şi au fost câteva în trecutul foarte apropiat!) care să coaguleze o direcţie de acţiune dincolo de orgolii păguboase sau (există şi aşa ceva!) dincolo de adeziuni formale.

Pe scurt, tabăra neimplicaţilor – care ar forma o bază substanţială de susţinere – este preponderentă. Dinamica echipei FC Argeş ’53, grupare merituoasă, întreţinută de suporteri entuziaşti şi, din umbră, de susţinători care şi-au păstrat anonimatul, a funcţionat până în acest an. Adică exact când, odată cu promovarea într-o ligă superioară, se anticipa o creştere. Lipsa resurselor a determinat retragerea din competiţie. Din surse foarte demne de încredere, ştiu că un investitor s-a apropiat de club şi amănunte care momentan îmi scapă sau pe care încă nu le-am evaluat definitiv au făcut ca la semnarea contractului totul să se încheie…

În Piteşti există şi SCM, unde antrenor este Nicolae Dică, un fost jucător alb-violet care se bucură de stimă în mediul fotbalistic naţional.

Logic, privite lucrurile din afară, ar fi fost ca, în acest an, cele două grupări să-şi unească forţele. Nu s-a putut!!! Fiecare parte dă vina pe cealaltă, ceea ce spune multe despre cei care s-au întâlnit la negocieri…

Mi se pare că la Piteşti nu sunt întrunite, totuşi, condiţiile pentru renaşterea fotbalului local (în sensul construirii unui fotbal de perspectivă, competitiv, performant, nu plezirist).

La Ploieşti, echipa suporterilor, în liga a patra, joacă cu stadionul plin. La Galaţi, „Suporter Club Oţelul”, continuatoarea campioanei din 2011, face paşi serioşi pe drumul revenirii. „U” Cluj şi-a asumat un nou început, în liga a patra, convinsă în succesul viitor prin răbdare şi înţelepciune. Pe măsură ce te credibilizezi, prin seriozitate, vin şi sponsorii! Aceasta este filozofia!

Eu reiterez ideea că în jurul unui antrenor ca Dică, argeşean în inimă, pe buletin şi… în fapte, se poate clădi ceva viabil. Problema brandului se va rezolva şi ea şi va avea greutate reală pe măsura înaintării pe scara competiţională.

Suporterii sunt, repet, importanţi, dar sunt o rotiţă dintr-un mecanism care la Piteşti nu merge în întregul lui. Adică ar exista antrenor, ar exista, pentru început, şi sprijin material din partea Consiliului Local şi a Primăriei în condiţiile legii (imperfectă totuşi!!!) şi ale exigenţelor DNA-ului – care a constatat, în ţară, multe nereguli în gestiuni. Încă nu există o strategie coerentă care să atragă resurse financiare stabile; oamenii de afaceri serioşi vor să fie siguri că investesc în proiecte viabile pentru comunitate, nu pentru a satisface orgolii pasagere sau patimi politice. Vor ca banii lor să producă, nu să se risipească.

Curios este faptul că nu se revitalizează (da, este nevoie de bani şi seriozitate!) Centrul de copii şi juniori, de unde au plecat, spre meritul lui nea Lenci şi al celorlalţi, antrenori, fotbalişti talentaţi la toate eşaloanele din România, inclusiv la echipa naţională. Aici un cuvânt s-ar fi aşteptat din partea Direcţiei Judeţene pentru Sport, care ar fi trebuit să fie, pe lângă FRF, port-drapelul dorinţelor comunităţii argeşene.

Adunaţi şi dumneavoastră tendinţele pozitive care se văd, evaluaţi şi factorii din expectativă şi pe cei… dezinteresaţi şi ajungeţi, fiecare, la o concluzie privind fotbalul argeşean în perspectivă.

Traian ULMEANU

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio