Cea mai dificilă sarcină a unei campanii electorale este de a-i conştientiza pe alegători că actul în sine de a vota este o datorie, nu o obligaţie. Totodată, votul trebuie să reflecte adevărata voinţă a poporului, adică să exprime principiul majorităţii suverane. Fără această majoritate se poate ajunge la situaţia de a conferi statului o misiune de partid. Acest aspect negativ al democraţiei este foarte posibil să se întâmple şi în politica dâmboviţeană. Dar acest risc poate apărea numai dacă lumea nu iese la vot. Fără o participare care să depăşească jumătate din numărul celor cu drept de vot, vom ajunge la o politică de azi pe mâine, aşa cum s-a făcut, de altfel, până acum. Fără o participare serioasă la scrutinul de duminică, 6 decembrie, aşadar, nu vom beneficia de acea răsuflare naţională de care avem atâta nevoie. Iar dacă în anii dictaturii comuniste poporul nostru a fost obligat să voteze – cu rezultatul care se ştia dinainte – azi, în democraţia de tip vest-european, votul a devenit o datorie civică. Or, nimic nu măsoară mai elocvent simţul datoriei românului faţă de stat decât conştientizarea cu care el participă la alegeri. Instinctiv, deci, românul simte că are această datorie. De aceea felul său de a gândi se confundă cu dreapta cuviinţă şi cu simţul civic. Iată de ce cuvântul „datorie” nu l-am putut moşteni, zice Nicolae Iorga, din limba latină, ci din limba noastră daco-getică.
Pe de altă parte, datoria de a vota este atât de imperativă astăzi, încât cetăţenii sunt nevoiţi să-şi exercite acest drept în plină pandemie de Covid-19. Legile electorale trebuie considerate exclusive şi consecvente din punct de vedere al dreptului de a vota indiferent de contextul politic, social sau sanitar în care ne găsim. Sigur, nu sunt încântat de situaţia în care sunt pus de guvernanţi să-mi exercit dreptul la vot. Riscul de a mă contamina cu noul virus este destul de mare. Eu am fost de părere ca aceste alegeri să fie amânate. Dar atât guvernanţii, cât mai ales specialiştii în medicină mă asigură că, în anumite condiţii, pot să-mi văd de viaţa mea normală. Şi, într-adevăr, după ce m-am informat despre condiţiile în care am să votez duminică la alegerile parlamentare, sunt sigur că exercitarea actului constituţional se va desfăşura în deplină siguranţă. Nu pot să procedez ca iepurele, care, când porneşte glonţul, face pe nebunul, se preface că e mort, apoi îşi vine în fire şi, dacă mai poate sufla, o şterge de acolo.
Prin urmare, dacă românul este un bun cetăţean şi îşi exercită datoriile cetăţeneşti, acest adevăr este valabil atât timp cât el simte că şi statul are grija lui, iar societatea îi oferă un bun cadru de viaţă socială şi politică pentru el şi familia lui. În alte condiţii, el îşi pierde din instinctul social şi din simţul civic, iar cuvântul „datorie” se goleşte de conţinut. S-a întâmplat aşa în regimul comunist,când dreptul de a vota s-a transformat din datorie în obligaţie. Or, românul doreşte să-şi exercite drepturile cetăţeneşti ca pe o datorie şi niciodată ca pe ceva constrângător. Şi pot da exemplul plăţiide taxe şi impozite, pentru că nu există an în care cetăţenii să nu se achite de această datorie civică.
Totuşi, când statul a exagerat în politicile sale fiscale, românul s-a revoltat împotriva acestei politici. Iar cel mai bun exemplu de revoltă împotriva fiscalităţii excesive aplicată de stat a fost răscoala din 1907. În timpul şi după această răscoală, guvernanţii nu au mai îndrăznit să meargă la sate. Iată un exemplu de disoluţie a statului având drept cauză fiscalitatea excesivă aplicată de acesta. De altfel, disoluţia înseamnă starea unei societăţi care produce un prea mare număr de indivizi inapţi funcţiunilor de viaţă comună. Şi nu pot să nu afirm că societatea românească nu se află într-o astfel de disoluţie dacă am în vedere numărul foarte mare al şomerilor. Satele şi oraşele noastre, mici şi mari, sunt copleşite de şomeri. Iar criza sanitară le-a îngroşat şi mai mult rândurile. Aceşti oameni nu au după ce bea un pahar cu apă, iar dacă te afli în mijlocul lor atunci când primesc ajutoare constând în alimente de la primărie, de exemplu, poţi vedea cu câtă disperare caută ei să intre în posesia lor. Aşadar, alegerile de duminică se deosebesc cu mult de toate alegerile desfăşurate în ultimii treizeci de ani. Momentul politic actual este marcat de pandemie. Un astfel de moment este unic în felul său. Iar strategia de a câştiga alegerile de către un partid sau altul a trebuit să fie adaptată acestui moment politic şi sanitar. Însă, duminică, 6 decembrie, adevăratul examen îl dau cetăţenii, nu politicienii, pentru că rata de participare la vot, în condiţiile pandemiei de Covid-19, este un indicator al simţului civic de care poate da dovadă poporul nostru.
4 Comentarii
Țepu
De ce vrei dumneata să ne treci strada, silit, ca Bulă (cică din dorința de a face o faptă bună) dacă noi nu avem treabă pe partea ailaltă? Nu vă e mă, rușine? Alegerile trebuiau amânate! Îi faceți jocul tălâmbului îmbuibat din ,,meditații”. Râde lumea…ce am fost și ce am ajuns!
Aloe Vera
” Riscul de a mă contamina cu noul virus este destul de mare ” . Nicidecum mai mare nu-i decat la alimentara . Alta-i hiba , lipsa de incredere in politici fara noima / gen … hainele imparatului .
marin
Exprimarea votului e o datorie morala! Mi-a placut fragmerntul cu iepurele care se preface mort!! Foarte interesant! Felicitari pentru articol!
Vasile
Au fost vremuri când doar oamenii bogați aveau voie să voteze! Acum își pot exrima votul toți oamenii, dar intresul e foarte scăzut!