Inteligenţa, definită simplu – capacitatea de adaptare situaţională – este o trăsătură caracteristică materiei vii. Omul deţine supremaţia în lume datorită inteligenţei sale. Măsurătorile care evaluează coeficientul de inteligenţă (IQ) individual sau al unei mulţimi/grup populaţional au devenit foarte exacte şi permit actualmente trasarea unei curbe evolutive în timp la nivelul omenirii.
Ne convine sau nu, investigaţii recente la nivel mondial arată că nivelul maxim posibil al inteligenţei umane a fost depăşit şi în prezent ne aflăm pe o pantă descendentă a lui.
Coeficientul de inteligenţă (IQ) este condiţionat genetic şi de factorii de mediu ambiental. Viteza declinului IQ cunoaşte în prezent o accelerare, îndeosebi din cauza agresiunilor toxice exercitate asupra creierului: substanţe chimice de sinteză inexistente anterior în natură, incluse în produsele alimentare. Factorii de creştere folosiţi aberant (în scop pur comercial) în fermele de păsări şi culturile de fructe şi leguminoase, împreună cu metalele grele deversate de industrie în ape (mări, oceane, lacuri, ape curgătoare) constituie agenţi importanţi ai declinului inteligenţei umane.
Măsurătorile efectuate în diverse ţări arată o reducere de IQ la noile generaţii, în paralel cu creşterea vertiginoasă a cazurilor de boală Alzheimer (demenţa care loveşte aleatoriu populaţia, dincolo de vârsta de 60 de ani).
Deşi în România nu dispunem de studii psihometrice solide, se apreciază că declinul inteligenţei este mai pronunţat decât în alte ţări europene. Pe de o parte, acţionează exportul masiv către Occident de persoane cu IQ ridicat (informaticieni, medici, ingineri, profesori), pe de altă parte fondul genetic este depreciat datorită aptitudinilor educaţionale reduse.
Avem, ce-i drept, şi olimpici (care în majoritate aleg Occidentul pentru continuarea studiilor, apoi sunt acaparaţi de marile centre de cercetare sau concerne industriale şi nu mai vin acasă decât în vizite scurte), dar peste 60% din elevi au la bac note sub 6 (şase).
Tupeismul, şmecheriile, furtul intelectual nesancţionat de forurile ştiinţifice, explozia de doctorate cumpărate, ca şi suplimentele alimentare la modă nu vin să stopeze declinul inteligenţei la nivel naţional. Elita intelectuală a secolului XX, presărată cu autentice valori umane recunoscute pe plan mondial, a făcut loc în ultimii 26 de ani, la noi, unui elitism paralel cu mândria naţională.
Omenirea se află într-un moment în care se impun măsuri energice pentru redresarea curbei de deteriorare a sănătăţii în general şi a nivelului de inteligenţă în special.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
