Coloana ortacilor, la intrarea în Piteşti
Sâmbătă dimineaţă, cei circa 60 de mineri care au pornit, luni, într-un marş de protest de 320 de kilometri din faţa termocentralei Rovinari către Bucureşti au ajuns la Piteşti. Ei au fost preluaţi de echipaje ale Jandarmeriei şi Poliţiei Piteşti, care i-au însoţit de la intrare până la ieşirea din municipiu pe DN7 (vechea şosea Piteşti-Bucureşti). La acest
„marş al disperării”, cum şi-au intitulat ei acţiunea, participau angajaţi ai Complexului Energetic Oltenia şi sindicalişti din Federaţia Naţională Mine Energie. Protestatarii au petrecut noaptea de vineri spre sâmbătă la Albota, unde primarul Ion Dumitru le-a pus la dispoziţie spaţii de dormit, dar şi o masă caldă, dar ortacii şi-au petrecut noaptea la baza sportivă din localitatea Albota. „Eu le-am pregătit baza sportivă. Au toalete, duşuri, paturi. Le-am dat şi o masă caldă. Am considerat că e de datoria mea, iar noi, românii, suntem ospitalieri. Înţeleg situaţia lor. Când ştii că ai atâtea resurse, ce facem, le închidem ca să luăm de afară?”, spunea primarul Dumitru.
„Afară cu hoţii din ţară!”
„Afară, afară cu hoţii din ţară!”, „Dăm curent la români, nu dăm banii la străini!” şi „Oltenia şi ţara şi-au pierdut răbdarea!” au scandat ortacii în timp ce traversau Piteştiul. „Prin toate localităţile pe unde am trecut am fost primiţi extraordinar de către localnici. Oamenii sunt foarte supăraţi pentru că pragul sărăciei este foarte mare. Oamenii o duc foarte greu, dar din toată sărăcia lor veneau şi ne dădeau câte 10-20 lei, să ne luăm pâine. Ne-au dat apă, fructe şi tot ce puteau să ne dea. Dar oamenii, repet, sunt la fel ca şi noi, foarte necăjiţi şi săraci. Vor fi oameni pe care i-am întâlnit pe traseu care vor veni şi la protestul nostru de la Bucureşti, dar foarte puţini”, afirma unul dintre minerii aflaţi în fruntea coloanei.
Protestatarii au trecut prin faţa Prefecturii…
Prin protestul lor, ortacii doresc să atragă atenţia autorităţilor asupra problemelor cu care se confruntă. Unii avea răni la picioare, alţii schimbaseră pantofii cu papuci de plastic pentru a putea merge mai departe, dar cu îndârjirea specifică truditorului din subteran nu s-au dat bătuţi. „Marşul acesta a fost ultima posibilitate de a ne face vizibili. Greva foamei, mitingurile cu mii şi mii de oameni n-au dat roade. Nu îmi închipuiam. Am mers în prima zi 50 km, doar cu pauze de câte zece minute, de la Rovinari până la Turceni. Când a fost vreme bună am dormit în corturi, când a plouat, am căutat să avem acoperiş deasupra capului. Nu ne aşteptam ca oamenii să ne primească atât de bine. Ne-au dat lacrimile, că ne-au ajutat. Inclusiv cei din maşinile care au trecut pe lângă noi s-au oprit să ne ajute. Minerii, mineritul din România nu trebuie să piară. Nu mai suntem câţi eram, mulţi au plecat dintre noi, dar încă mai avem forţă de muncă. De aceea, am făcut un memoriu către guvernanţi, să nu mai vindem energia la jumătate de preţ. Oamenii care stau până la brâu în noroi şi lucrează pe trei schimburi ştiu că au muncit şi au scos cărbunele şi aşteaptă să fie răsplătiţi. Nu vrem pomeni. Vrem să ni se plătească munca”, afirma răspicat un alt ortac.
… Şi s-au îndreptat spre ieşirea către Podul Viilor
Iar Dumitru Pârvulescu, liderul Federaţiei Naţionale Mine Energie, declara că doresc să atragă atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în piaţa de energie, asupra legislaţiei primare şi secundare din această piaţă, legislaţie care face ca producătorii de energie pe lignit să lucreze în pierdere, iar băieţii deştepţi să profite de slăbiciunea legii. Sub sloganul „Salvaţi CEO Oltenia”, protestatarii solicită păstrarea locurilor de muncă din Oltenia, care depind de energia produsă pe bază de cărbune şi vor prezenta propuneri pentru salvarea Complexului Energetic Oltenia, după ce conducerea companiei a anunţat că 2.000 de oameni ar trebui să fie disponibilizaţi începând cu data de 1 iulie.
V.N.
