Dacă tendinţa infectărilor cu noul coronavirus se menţine crescătoare, eu, unul, nu văd cum mai pot avea loc alegeri parlamentare pe 6 decembrie. De altă părere sunt, însă, politicienii din sfera puterii. Iar asta se vede la tot pasul: campania electorală e în toi, deşi, oficial, startul nu a fost dat.
Uite, spre exemplu, zilele trecute ne-a trecut pragul redacţiei generalul Mircea Chelaru. Şi n-a făcut-o aşa, de flori de măr… Dacă nu ştiaţi, el este primul pe lista candidaţilor AUR Argeş la Camera Deputaţilor. Ce înseamnă AUR? Am aflat şi eu recent: e un nou partid sau, mă rog, e Alianţa pentru Unirea Românilor. Avem nevoie de aşa ceva acum, în plină criză sanitară, când sistemul nostru medical e deja cu un genunchi pe pământ? Ne trebuie nouă… Unirea Românilor, sau sloganuri cu „neam” şi „ţară”, atâta vreme cât suntem deja înglobaţi în ceva mult mai „măreţ”, o Uniune Europeană, care ne spune tot ce trebuie să facem, inclusiv cum să respirăm, ce să mâncăm sau cu cine să votăm? Cui îi foloseşte un astfel de partid? Nouă, cetăţenilor? Sau e ceva doar de paradă, fiindcă… vin alegerile?
Închipuiţi-vă că astfel de întrebări l-au stârnit din cale-afară pe general: „Niciodată nu e prea târziu când e vorba despre neam şi ţară”. Stătea pe un fotoliu, dar deja vorbea transpus, de la o tribună virtuală. Şi a continuat pe acelaşi ton milităros: „Trebuie să le dăm un răspuns tuturor forţelor antiromâneşti, să ştie că în ţară se mai nasc Oameni, cu O mare. Niciodată nu e târziu pentru românul care se trezeşte brusc. Noi suntem cei care-l zgâlţâim, noi suntem alternativa la Uniunea Stârpiţi Românismul. Iar dacă noi suntem AUR, ceilalţi şi-au dat deja ARAMA pe faţă”.
Da, generalul Mircea Chelaru e dispus să sară – cum ne spunea – „ca un pitbull politic la jugulara lor de trădători”, de „găini globaliste”, cuibărite aici pentru a distruge naţiunea. Ştie că „ţara e dată”, că suntem o colonie, dar e convins că trebuie să avem patrie, „fiindcă patria e mai presus de orice”… Îl ascultam pe acest om, pe acest Don Quijote, întrebându-mă ce şanse poate avea el – sau alţii ca el – să strângă în jur o… armată, să adune români cu care să se lupte pentru ideile sale aparent romantice…
Nu ştiu. Slabe speranţe! Unii nu-l aud, alţii nu-l iau în seamă, dar cei mai mulţi nu-l înţeleg. Păi, cui se adresează el, generalul? Mă uit în jur. La Piteşti, pe o stradă s-a deschis un nou şantier. E ora 10.30, dar zeci de muncitori stau şi se uită la maşini, în loc să lucreze. Doar doi oameni cu salopetă bat cu un ciocan de lemn în nişte borduri. Pentru ei sună goarna generalul Mircea Chelaru?! Pe ei îi cheamă să apere neamul şi patria?! Hai, domnule, să fim serioşi! Păi, la război se merge cu români, nu cu românaşi…
