Ioana Grigore este o tânără din Pitești, pasionată de film, fiind regizoarea documentarului care a putut fi urmărit recent la Cinema „București” – „Creativ”. Acesta spune povestea celui mai avangardist grup de jazz al României anilor ‘80 și a reușit să obțină premiul pentru cel mai bun documentar de scurtmetraj în cadrul Galei UCIN. Despre procesul de creare al filmului, dar și ce planuri are pentru cariera sa, Ioana ne-a vorbit în următorul interviu.
– Cum și când ți-a venit ideea creării filmului?
– Am început proiectul în 2015, eram în anul doi de facultate. Căutam subiectul unui film documentar pe care trebuia să-l realizez pentru examen. Obișnuiam să merg cu mama la festivaluri de poezie și jazz, așa l-am cunoscut pe toboșarul Corneliu Stroe și am aflat o parte din povestea „Creativ”. Am montat atunci o variantă scurtă, de 20 de minute, pentru a-mi susține examenul. Un an mai târziu m-am întors la material și atunci a început, de fapt, lucrul greu și frumos la acest proiect.
„Un film despre prietenie”
– Care este povestea acestuia și ce te-a făcut să alegi „Creativ”?
– Filmul spune povestea grupului muzical de jazz de avangardă Creativ, fondat de pianistul Harry Tavitian. Acesta, împreună cu percuționistul Corneliu Stroe, a oferit spațiului românesc jazz-ul cu influențe etno într-o formă nemaiauzită, avându-și începutul și apogeul muzical în anii ’80. Având în vedere contextul social și politic de dinainte de 1989, cei doi, prin muzica lor, au devenit purtători de stindard al libertății prin jazz. Cum singura casă de discuri din țară era a statului, Electrecord, realizarea vreunui disc cu muzica lor în România era imposibilă. Ceea ce cântau ei era indezirabil. Așadar, au pus la cale un plan care, în anii ’85-’86, le-a adus apreciere internațională la cele mai înalte nivele, devenind lideri în avangarda mondială. În cea mai neagră perioadă a regimului Ceaușescu, sunt trimise pe ascuns în Occident benzi magnetice având muzica acestui grup. Coletul ajunge în Anglia, la cel mai important producător de jazz de avangardă al acelei perioade. Câțiva ani mai târziu sunt scoase și distribuite în lume două discuri Creativ. „Creativ” este un film despre prietenie, libertatea ca o condiție interioară și muzica lipsită de granițe.
– Descrie-ne procesul pe care l-ai urmat pentru finalizarea acestui proiect.
– Este un film lucrat în aproape cinci ani și procesul a fost ca o a doua școală de film, m-a trecut prin multe. Documentarul este construit ca un colaj și împletește materiale de arhivă nemaivăzute, filmări prezente și animații. Când m-am reîntors la material, în 2017, am început să descopăr în el lucruri pe care în 2015 nu le vedeam. Am mers pe urmele poveștilor auzite în interviurile deja avute, am găsit oamenii din afara țării care au făcut parte din povestea grupului, am călătorit în țările în care aceștia locuiau, pentru a filma, iar montajul a durat mai mult de un an. După toți anii de lucru, acesta este proiectul cu care am absolvit masteratul de film documentar de la UNATC. Și din punct de vedere financiar a fost un proiect greu de dus, finalizat cu susținerea materială a părinților. Să filmezi în afara țării pentru un film de școală nu este ceva comun, am creat un precedent în facultate. Și am avut lângă mine o echipă care s-a implicat mai mult decât este firesc, sunt colegi și prieteni cărora le sunt foarte recunoscătoare. Filmul acesta a scos mult curaj din mine. A avut un drum greu și atipic, dar fiecare obstacol se dovedea a fi, de fapt, benefic filmului, dar și mie, ca proces de învățare. M-a călit, m-a chinuit, m-a bucurat.
„Viața personală și cea profesională se împletesc”
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru film și dorința de a fi regizor?
– Privind retrospectiv, îmi dau seama că am avut un parcurs cumva firesc. Am început cu pictura când eram mică, în școala generală am descoperit fotografia și la liceu filmul. Aproape de clasa a XI-a mi-am dat seama că vreau să împlinesc tot ceea ce îmi place să fac în „meseria” de regizor. Am pus ghilimele pentru că, de fapt, este un fel de a trăi. Să te dedici cinematografului înseamnă ca viața personală și cea profesională să se împletească. Sunt dese momentele în care nu mai vezi granița dintre cele două.
– Recent, filmul tău a putut fi vizionat chiar la Cinema „București”. Cum te-ai simțit „acasă” și cum ai simțit publicul piteștean?
– M-am simțit ca la premiera filmului, din toamna lui 2019. A fost în cadrul Festivalului de film DokStation, în București. A fost sala plină, foarte mulți oameni cunoscuți, mulți oameni dragi și multe flori. A fost aproape aceeași stare și la Pitești, doar că am avut o sală plină adaptată restricțiilor pandemiei. A fost o surpriză să văd atât de multă lume. Și mai mare surpriză a fost la Q&A, pentru că a fost un dialog, nu un monolog. Multe impresii, toate pozitive, și multe întrebări. M-a bucurat să aduc filmul aici.
„Voi continua să fac film”
– Ce planuri și scopuri ai pentru viitoarea ta carieră?
– Voi continua să fac film. Zilele acestea vom avea premiera mondială a ultimului nostru film, în cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri de film documentar din Europa, în Cehia. Se numește Ji.hlava IDFF. Acum ar fi trebuit să fim acolo, eram gata de plecare. Cu foarte puțin timp în urmă au decis să mute festivalul online, din cauza numărului crescut de cazuri de coronavirus. De pe 29 noiembrie, timp de 7 zile, va fi disponibil pentru vizionare. Filmul se numește „Apropieri” („Take them into the light”) și este foarte legat de județul Argeș. Este despre salvatorii montani și câinii de avalanșă din România, integral filmat în Munții Făgăraș, unul dintre protagoniști fiind directorul Salvamont Argeș, Ion Sănduloiu, împreună cu câinii lui Dara și Helios. Este un film în care omul și natura se întâlnesc la granița dintre viață și moarte, în munți. Este despre căutare, metaforică și concretă. Este despre speranță, despre lumină și întuneric, despre zbucium și liniște. Nu este un film despre mine, dar este, poate, cel mai intim film al meu. Acum suntem în producție cu primul meu lungmetraj, care va fi lansat în 2022. Filmul va spune povestea unui rus fugit în Anglia la începutul anilor ‘70, care a salvat și lansat jazz-ul de avangardă mondial al ultimilor 40 de ani. Este cu siguranță cel mai relevant producător de free jazz, iar povestea lui este unică și foarte bogată. Este un film pentru care călătoresc mult, în Europa și America. Nu cred c-am să renunț vreodată la a face film documentar. Și la un moment dat, probabil, voi face și ficțiune.
