Comparativ cu alți ani, 2020, pe lângă faptul că rămâne în istoria lumii prin apariția Covid-19, pentru argeșeni este special şi prin cantitatea de precipitații căzute. O spun „regii melcilor”…
Marfa din cimitire
Un fost inginer de la Uzina Dacia, aflat de mulţi ani la pensie, s-a gândit să își rotunjească veniturile. A pus pe picioare o afacere de care, la început mulţi au râs: comerțul cu melci. Cum românii nu sunt consumatori de asemenea „delicatese” și nici industria farmaceutică ori cosmetică de la noi nu se bazează atât de mult pe melci, era greu de crezut că Gh. Ciocănea, din Ștefănești, va avea oarece profit. Bătrânul a deschis, strategic, un centru de achiziționare a melcilor în zona blocuri. O baracă. Adică acolo unde locuiesc cei mai săraci dintre localnici. De primăvara până toamna, administratorul centrului, Gh. Ștoi, mâna dreaptă a patronului, a primit zilnic melcii aduși în pungi, plase, saci, de sărăcimea din Ștefănești, Topoloveni, Călinești, Leordeni. Au adus însă „marfă” și pensionari din Mioveni și Pitești. A plouat des și mult în sezonul încheiat, iar melcii, se știe, apar după ploaie prin grădini, parcuri, cimitire.
Un kilogram, o pâine…
Pentru fiecare kilogram de melci, amărâții primeau doi lei și trei bani! Echivalentul aproximativ al unei pâini. Acum sezonul s-a încheiat. Cei doi parteneri de afaceri sunt mulțumiți. Au vândut melcii unei firme din Alba-Iulia care, la rândul ei, îi vinde mai departe, în Italia. Gh. Ștoi își freacă mâinile de satisfacție. Cu țigarea in colțul gurii, ne mărturisește: „A fost an excelent. A plouat și am avut marfă de nu mai știam unde să o punem. Am strâns 10 tone! A fost invazie de melci in tot județul! Și la câți săraci sunt…” Bărbatul surâde. De-abia așteaptă primăvara, să deschidă din nou afacerea. Bănoasă. Deși profitul nu se spune…
