La biserică, în pieţe, în parcuri, în autobuze, doar despre asta se vorbeşte: despre mărirea pensiilor cu spectaculosul procent de 40 la sută! Păreri sunt pro şi contra. În funcţie de vârstă şi de categorie socială. Am surprins discuţii aprinse la uşa unei instituţii din Piteşti. Ca o ilustrare a stării de spirit din societatea noastră.
Fierbere mare, monşer!
Fierbere pe eşicherul politic. Vâlvătăi la Palatul Victoria. După ce social-democraţii şi-au ţinut promisiunea faţă de electoratul său fidel, faţă de bătrâni, votând în Parlament majorarea pensiilor cu 40%, acum premierul Orban se perpeleşte şi el, dându-se de ceasul morţii în preajma alegerilor locale.
Prim-ministrul dă asigurări că nu va arunca în aer bugetul României,
iar specialiştii în economie din jurul său se întrec în argumente împotriva măririi pensiilor, care ar dezechilibra finanţele ţării. Grijulii faţă de „bazinul electoral” fidel, PSD-iştii susţin, din contră, că ar fi bani. E un dialog al surzilor deocamdată. Din punct de vedere politic, premierul şi-ar dori ca această majorare să aibă loc treptat, în etape, în funcţie de banii din „puşculiţa” statului.
Contre la… coadă
Ieri, în Piteşti doar despre asta se vorbea. Prin pieţe, la chioşcul cu pâine, la biserică, în parcuri, în autobuze ori la Casa de Ajutor Reciproc, unde pensionarii îşi mai cârpesc sărăcia. Evident toţi „tinerii de toate vârstele”, după cum îi numeşte Patriarhul Daniel pe seniori, erau încântaţi, aveau debit verbal, ba chiar se arăîtau încrezători în „vremurile bune” la care visează. „Contre” primeau doar de la cei care aflaţi încă în câmpul muncii şi pentru care ziua pensionării pare tot mai îndepărtată: „N-au de unde, dom’ne! Cum să suporte statul aşa ceva? Câţi salariaţi să cotizeze pentru a plăti o pensie umflată, aşa, peste noapte cu 40 la sută!?” Discuţia am surprins-o la Direcţia de Asistenţă Socială a municipalităţii, de pe bulevardul Republicii. De la o simplă opinie spusă din plictiseală la uşa instituţiei, până la vorbe tăioase, n-a fost decât un pas. „Am muncit o viaţă, de ce să nu mărească?” – spunea un bătrân hâtru. „Mai lasă-mă, bre, naibii, că toţi muncim! De unde să vă dea, din împrumuturi externe? De unde, că se duce dracu’ ţara!”, a venit replica dură a unei domniţe trecute şi ea de prima tinereţe.
Separaţi şi… egali la
Pe sub masca albăstruie, bărbia bătrânului începuse să tremure. Nici mâinile cu pielea încreţită nu aveau astâmpăr. O bunică leat cu el i-a sărit în ajutor, încercâd să o pună la punct pe cucoana cu aere liberale: „Voi sunteţi de-ai lui Orban…” Vorba i-a rămas suspendată în aer. Masivul paznic al instituţiei a apărut în pragul uşii. Cu voce fermă a pus punct discuţiei: „Atenţie la mine! Cine urmează şi în ce problemă?” Disputa apărută spontan s-a stins. Şi bătrânul şi domniţa au tăcut. Şi au intrat în sediu, trecând prin „poarta inteligentă” care depistează temperatura corpului. Au convingeri ideologice diferite şi vor vota duminică conform simpatiilor. Însă în faţa măsurilor sanitare, şi unul, şi celălalt sunt egali. Şi în faţa Covid-ului, şi a morţii.
