Ce foc îl arde pe vătaful de 80 de ani, declarat Tezaur Uman Viu?

# Petre Măsală: „Când îmbrac costumul de călușar nu mă doare niciun os și parcă mă saltă Dumnezeu în sus”!

Vătaful de 80 de ani, argeșeanul Petre Măsală, a fost declarat Tezaur Uman Viu, titlul onorofic fiind acordat, recent, de Comisia Națională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii. Cum a primit vestea călușarul octogenar ce-și duce bătrânețea în comuna Stolnici și, mai ales, cu ce s-a ales din demersul acesta, de tezaurizare a valorii pe care ei o reprezintă, citiți în ceea ce urmează.

Contraste

Azi, în jurul orei prânzului, l-am așteptat la poarta casei cu numărul 54 pe nea Petre Măsală, vestitul călușar fiind plecat dis-de-dimineață de acasă, la cules de porumb. Când soarele ardea deasupra capului, vătaful octogenar a revenit grăbit în bătătură, pășind săltăreț peste colbul uliței, mergând întins cu alura unui flăcău întors de la șezătoarea satului. Uimitor!

Trupul subțirel, tras ca prin inel și ținuta-i tinerească – bermude din denim, pantofi sport și cămașă de in – contrastau cu fața bătrânului călușar, brăzdată de riduri. Gura fiindu-i știrbă și lipsită de proteză, vocea-i suna ca un bucium, dar nu a jale, ci a jurământ de călușar. Buzele-i fremătau parcă strigătul „Şî-nc-odată iar aşa/ hop, hop, hălăi-şa/ hop, hop, hălăi şa, ş-aşa, ş-aşa/ Zii, măi, zii, hăi, hăi!”. Sub borul pălăriei de paie, albastrul senin al privirii străpungea umbra pleoapelor căzute peste ochii plini de viață ai vătafului octogenar. Bun găsit!

Compensație

Am intrat pe poarta care avea clanța montată… invers, ca să-i păcălească pe hoțomani. Curtea casei era păzită strașnic de niște căței colțoși și gălăgioși, care au devenit mielușei la sosirea stăpânului. Nea Petre Măsală locuiește singur de șapte ani, de când i s-a prăpădit nevasta. Ne-am tras sufletul la o masă vopsită în albastru în jurul căreia îi dădeau târcoale niște puicuțe. Între mine și Tezaurul Uman Viu cu poftă de vorbă se aflau o farfurie plină cu alune de pădure și un măr pe jumătate pârguit, cules de prin livadă. „I-auzi, i-auzi!”

Talent

Cum și-a început ziua de 9 septembrie singurul Tezaur Uman Viu din Argeș? Până la ora prânzului, nea Petre Măsală și-a făcut porția de mișcare, ajutându-și fata la cules de porumb. A mâncat un sandvici cu ou, brânză și salam. Iar după ce a încărcat știuleții, și-a stins setea cu o bere la cutie. 

Tezaurul Uman Viu din Argeș, sau Petre Măsală (că-i totuna!), primește de la statul român care l-a gratulat cu un titlul onorific o pensie cu două zerouri, sub 1.000 lei. Omul păstrător de tradiții nu s-a pricopsit cu bani de pe urma talentului inegalabil. În compensație, la aflarea veștii că este „cel mai tare călușar din România”, inima dansatorului de 80 de ani parcă a întinerit, îmbogățindu-se cu o bucurie neprețuită. „Haida, haida!”

Dragoste

Petre Măsală: „Pentru mine, călușul înseamnă o dragoste fără sfârșit. În momentul în care eu îmbrac costumul de călușar, nu mă doare niciun os și parcă mă saltă Dumnezeu în sus! Când mă îmbrac în călușar, încep să joc, așa, ca printr-o magie. M-am născut cu călușul în sânge. Am văzut lumina zilei la Hârsești. În 1959 m-am căsătorit la Stolnici, care aparținea tot de Hârsești. Dansul a fost pasiunea mea, dar și meseria de brutar am făcut-o cu același drag, fiindcă mi-a adus un câștig în familie. Am copt pentru nunți, botezuri, cumetrii și pomeni mii de pâini, cozonaci, brânzoiace și căpețele. Toată țara românească mă știe de călușar. Am învățat de mic copil să joc călușul. De la 15 ani am fost vătaf. Înaintea mea au fost vătafi Sfârtacu, Șerban Ilie și Oană Ștefan. Apoi am preluat eu comanda. Joc călășul de 65 de ani. Dacă ar fi să măsor pașii pe care i-am jucat în acest răstimp, cred că aș înconjura Pământul. Chiar dacă am 80 de ani, nu mă las de căluș”.

Pensie

Nea Petre Măsală primește pe card o pensie de numai 970 lei după ce, vreme de 35 de ani, a practicat nobila meserie de brutar. A jucat călușul din pasiune. A învățat pașii de dans în fragedă copilărie și a devenit vătaf când avea 15 ani. De-a lungul carierei artistice, călușarul talentat până în măduva oaselor a primit zeci de diplome și trofee. Toate aceste distincții nu i-au adus foloase materiale. A înțeles prea târziu că ar fi primit o jumătate de pensie în plus dacă ar fi urmat și el niște cursuri de dans la Școala Populară de Arte… „Stai așa!”

Foc

Petre Măsală: „Odată m-am operat de ulcer și, la opt zile de la intrervenția chirurgicală, am jucat Călușul încins cu un brâu, când am făcut o filmare cu Marioara Murărescu. În alte două dăți am jucat imediat după ce am fost operat de apendicită și de o hernie la buric. Acum, la 80 de ani, mă lupt cu neputința bătrâneții, dar nu mă las doborât de nicio boală. Cred că praful de făină înghițit când eram brutar mi-a mâncat dantura. La capitolul ăsta stau prost. Am plăci dentare, dar nu le sufăr în gură. În schimb, stau bine cu memoria. Călușul nu a murit, dar cu timpul se va pierde… Eu am să joc cât oi putea, fără bani; până m-or ţine picioarele nu mă las de Căluş! Titlul ăsta de Tezaur Uman Viu mi-a adus doar o dragoste mare. Nu am primit în plus de la nimeni niciun leuț. Dar sunt mulțumit de familia mea, de viața pe care am avut-o până la 80 de ani. Bucuria mi-am luat-o din dans. Nu am regrete. Am nepoți și strănepoți. Dacă aș lua-o de la început, aș face aceeași meserie de brutar și mi-aș urma aceeași menire de călușar. Mă mândresc cu ce am făcut până acum și cu ce voi face de acum înainte. Dar pe ulița satului meu nu sunt o vedetă. Cu titlul ăsta, de Tezaur Uman Viu, eu sunt al județului și al țării. Dar am și eu un foc în inimă. Îmi doresc nespus un costum de călușar nou-nouț, ca să mă îngroape cu el. Ținuta pe care o port atunci când joc este compusă din piese vechi și răzlețe. Atât aș vrea și eu de la autorități, dacă s-ar putea: să-mi dea și mie un costum nou-nouț de călușar, ca să mă îngrop cu el, ca să-l îmbrac pe ultimul meu drum pe acest pământ. Dacă aș primi un costum nou, l-aș păstra în șifonier, nu l-aș îmbrăca niciodată până la moarte. Le-am spus alor mei să-mi pună în coșciug și cele două ciomege la care țin ca la ochii din cap: unul este vechi, de prin 1934, și celălalt, cu care am jucat și la festivalul din Turcia, este făcut la CPL. Să-mi mai pună în tron pălăria și săndăluțele pe care le port acum – astea-s mai frumoase”. 

Petre Măsală are patru copii (trei fete și un băiat), șapte nepoți și trei strănepoți. La 2 octombrie împlinește 80 de ani. În ceea ce privește călușul, niciunul dintre urmașii săi nu-i calcă pe urme. Ce păcat!

Cei unsprezece

Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii, a hotărât acordarea titlului onorific de ‘Tezaur Uman Viu pentru 11 persoane păstrătoare şi transmiţătoare de patrimoniu cultural imaterial”. Acestea sunt: * Petre Măsală – spiritualitate (dansator, performer căluş) din comuna Stolnici, judeţul Argeş * Ana Bodescu – port (producerea de îmbrăcăminte) din comuna Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud * Ion Creţeanu – spiritualitate (cântăreţ – muzică vocală tradiţională) din Craiova, judeţul Dolj * Maria Dulău – spiritualitate (cântăreţ – muzică vocală tradiţională) din satul Biia, judeţul Alba * Alexandrina Olguţa Filip – port (producerea de îmbrăcăminte) din comuna Cezieni, judeţul Olt * Eugen Gavrilă – prelucrarea lemnului din satul Loman, judeţul Alba * Ştefan Harabagiu – spiritualitate (dansator) din comuna Jilavele, judeţul Ialomiţa * Marius Mihuţ – prelucrarea lemnului (constructor instrumente muzicale) din satul Cihei, judeţul Bihor * Ioan Moldovan – spiritualitate (dansator) din satul Berchieş, judeţul Cluj * Ana Neamţu – spiritualitate (cântăreţ – muzică vocală) din comuna Cut, judeţul Alba * Florin Nicolae Poenariu – meşteşuguri artistice tradiţionale (iconar) din localitatea Laz, judeţul Alba.