Bebe Toma, patron de hotel şi restaurante: „Ce pot spune, după deciziile pe care le ia actualul Guvern? Noi suntem principalul domeniu prejudiciat. Aveam nunţi programate pentru acest an, majoritatea s-au anulat sau se fac cu un număr limitat de persoane, în aer liber. Am noroc că deţin un spaţiu în aer liber, pe care îl pot exploata acum, dar vine toamna, vine frigul şi nu vom mai avea nici această oportunitate. Din ce am discutat şi cu alţi prieteni patroni de restaurante, la toţi sunt aceleaşi probleme. Unii au închis de tot, au trimis oamenii în şomaj şi sunt aproape de limită. Problema cea mai mare este cu angajaţii. Sunt chelneri, bucătari, barmani, ospătari – mulţi nu pot beneficia de şomaj întrucât nu au îndeplinit criteriul de vechime în muncă, şi sunt muritori de foame acum.
„Povestea” asta cu virusul ne pune pe gânduri. Nu ştiu cum se face că pe noi ne-au omorât de tot, în timp ce pe litoral toată lumea petrece. Afacerile cu măşti înfloresc, iar noi stăm de luni de zile cu sălile închise. Cred că sunt interese prea mari la mijloc, iar noi suntem „proştii”, cei care vom fi sacrificaţi pe altarul economic. Prea pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”, ne spune cu amărăciune dl. Toma.
Întrebat despre ce măsuri ar vedea dânsul necesar să fie luate pentru a preveni îmbolnăvirile în cazul în care s-ar deschide totuşi restaurantele, dl. Toma spune că a luat toate măsurile de igienizare a locaţiilor pe care le deţine, atât în hotel, cât şi în restaurante, angajaţii (cei care au mai rămas) sunt instruiţi cu privire la respectarea acestora, se face curăţenie tot timpul, se dezinfectează mesele după fiecare client, se folosesc substanţe biocide, personalul poartă măşti şi mănuşi de protecţie, se păstrează distanţa dintre mese şi e convins că dacă s-ar deschide restaurantele nu ar fi niciun risc de îmbolnăvire.
„Totul pleacă de la evitarea aglomeraţiei, dar nu cred că, dacă s-ar deschide acum restaurantul meu din centru (Metropol – n.r.), lumea ar da buzna în restaurant. Şi înainte de pandemie, oamenii veneau în grupuri de două-trei, maximum patru persoane, majoritatea din aceeaşi familie sau prieteni apropiaţi, stăteau la masă, discutau (dar nu nas în nas), mâncau sau beau un pahar sau un suc, o cafea; nici fumatul nu mai e permis înăuntru, aşa că nu stăteau nu ştiu cât la poveşti. Dar să blochezi luni întregi această nevoie de socializare a oamenilor, pe motiv că s-ar putea infecta, este prea mult. De ce ar fi mai mare riscul de infecţie în restaurant decât, să zicem, la un grătar în familie sau între prieteni? Sau în autobuz, sau în maxi-taxi-urile aglomerate în care stau oamenii cu orele? Ca să nu mai vorbesc de litoral!” se întreabă dl. Toma.
