Mai vechiul meu preopinent și talentat jurnalist îi ”arde”, zilele trecute, un bocet de toată jalea bărbatului fatal din fruntea Consiliului Județean Argeș. Și mi ți-l ia și-l întoarce pe o parte și pe alta pe dl. Dan Manu, că mai îți vine să-i plângi de milă. Cui să-i plângi? Citiți și veți vedea cui!
Medicul Dan Manu n-a făcut cine știe ce probă de vitejie administrativă pe scaunul de președinte, dar e limpede totuși că dorința de a face bine județului ține de cultura sa. Așa va și rămâne în memoria argeșenilor: ca unul care a desființat un centru al creației, al culturii populare, ca să înființeze un centru multicultural. Centru dirijat, de ce să n-o spunem sincer, cu destulă abilitate, de Araxi Negoșanu. Și tot sub ”domnia” sa a fost reabilitată grădina de vară din municipiu. Acum, la vreme călduroasă și de Covid, prinde al naibii de bine un astfel de amfiteatru, unde poți lua distanță socială. Distanță pe care suntem ispitiți s-o luăm într-un județ obosit, desfigurat de anormalitate, de ”finețuri” grobiene și amețitoare vârtejuri politicianiste.
De ce scriu vârtejuri? Păi, după Apostoliceanu, care a virat de la PSD spre liberali, ca să poată candida la postul de primar al Piteștiului, umblă vorba – în articolul în care erau trase clopotele d-lui Manu – că bărbatul fatal… umblă și el să schimbe partidul care nu-l mai vrea la C.J. Și, în acest scop, ar fi dat mâna cu Mircea Andrei. Care și el a schimbat partidul, cu calmul și siguranța cu care a candidat pe vremuri la scaunul ocupat de Dan Manu. Na, că în loc să scriu doar de un bărbat fatal, mă trezesc că scriu despre trei! Probabil, se întâmplă asta și pentru că, conform dicționarului, bărbatul fatal este ăla de neînlăturat, inevitabil, predestinat.
Dar, mă rog, nu mi-am propus să mă ocup de ăilalți doi, ci doar de dl Manu, fiindcă domniei sale i-a cam venit sorocul să dea în primire. Și ar fi dat, dacă n-ar fi fost norocul cu Covidul care a amânat alegerile până-n toamnă. Și d-aia, a dracului fatalitate, vorba lui Caragiale, câștigătorul concursului din presa locală rezistă încă în fotoliu ocupat altădată de Nicolescu și Mihăilescu. Acu’, nu că aș lăcrima după cei doi, dar pe vremea lor, în Pitești s-a construit totuși un sediu de bibliotecă și de muzeu, moderne și tare utile. Nu doar ce scriam mai sus despre reamenajarea unui sediu de cămin cultural și a unei vetuste săli de teatru. Sigur, au fost și alte vremuri, și alți oameni de partid. Cu o mai o mare greutate. Mult mai mare. Care n-au tolerat nici nevrednicia, nici întunecimea unor funcționari, aduși nu știu cu câtă bună intenție și ignobilă strategie la C.J. Întunecime pe care n-a putut-o lumina, nici dragul de domn Manu, când a aprins flacăra jubiliară la Muzeul Golești. Ca apoi s-o plimbe prin tot județul și prin fața mai tuturor primarilor. Care primari, se pare, nu s-au luminat prea tare, de vreme ce-l văd pe dl Mânzână pe postul de candidat la șefia C.J. Alt bărbat fatal? Nu. Are alte abilități asupra cărora avem răgazul să zăbovim până pe 27 septembrie.
A, era să uit! Vom mai rămâne cu cel puțin alte două lucruri memorabile din vremea d-lui D.M. Bărbat de subțirime intelectuală, stimabilul actual președinte a înființat o comisie de oameni competenți și cumsecade al căror rost era să vină cu idei valoroase privind relansarea materială și spirituală a județului.
Cum au fost valorificate ideile, dacă au fost, nu prea avem de unde să știm, că n-am prea agirat pe la mesele festive dedicate unor distinși academicieni. Care academicieni, acum, chipurile, l-ar susține ei pe dl Manu în bătălia pentru recucerirea președinției C.J. Le dorim succes, cum îi dorim succes și d-lui Gh. Badea, care de mai bine de un an se zbate s-o convingă pe șefa Drumurilor de la C.J. că se duce de râpă turismul argeșean, așa cum de râpă se duce și podul din apropierea Cabanei „Cumpăna”, dacă nu face ceva să-l repare.
Am trăit nemijlocit la circa 300 metri de Consiliul Județean Argeș. Dacă aici n-ar fi fost în funcție și un prefect, care nu mi s-a părut a fi bolnav de un carierism ieftin, mai că aș fi uitat unde se află sediul animat mai degrabă de un spirit de leneveală, decât de unul lucrativ. În folosul comunității argeșene. În final, dacă în ce scriu eu aici n-am brodit-o, îl invit pe distinsul președinte al C.J. la o retrospectivă autocritică. Pe care mă oblig s-o fac publică în paginile ziarului nostru. Spre buna și corecta informare a celor ce vor dori să meargă la vot în toamnă. Dacă nu li s-a făcut lehamite. Cu bărbații fatali! Și de neînlăturat.
