• 

Nu de ieri, de alaltăieri, ci de vreo patru decenii încoace, rudarii din Tigveni își îndulcesc amarul cu o îndeletnicire transmisă din generație în generație: culesul ciupercilor și al fructelor de pădure. Recolta adunată  de familii diferite este vândută la ocazie. Cel mai bun vad al culegătorilor cu stofă de precupeți este pe Dealul Momaia – folosit ca decor, acum 44 de ani, în filmul „Păcală”, în care au jucat, ca figuranţi, şi oameni din comună. În povestea romilor, ciupercăria ambulantă de pe șoseaua care leagă Curtea de Argeș de Vâlcea zugrăvește peisajul cu nuanțele sărăciei devenite un mod de viață. Pentru acești oameni sărmani, leii vechi românești nu au fost convertiți în RON. Ei încă mai cer 20.000 lei pentru o căldare cu bureți…

Culegătorii Tigveniului

După ce încheie culesul de ciuperci, localnicii de etnie romă nu pleacă de capul lor, care-ncotro. În așteptarea clientelei, tapetează cu căldările pline de marfă proaspătă un refugiu auto, ciupercăria rudarilor fiind deschisă ad-hoc la o margine de drum. Culegătorii de bureți și mânătărci se aşază la umbră, stând la snoave și la taclale pe dealul lui Păcală, nădăjduind să plece acasă, cât mai repede, cu gălețile goale. 

Miercuri,  la ora amiezii, mai bine de zece căldări pline ochi cu bureți lăptoși și mânătărci brune stăteau aliniate pe Dealul Momaia. Considerate delicatese în restaurantele de lux din străinătate, ciupercile de pădure sunt culese cu noaptea în cap de rudari pentru a fi vândute pofticioșilor din trafic.

Cu mic, cu mare, rudarii ies la cules de ciuperci pe la ora 5. Ciupercăria ambulantă apare la orizontul șoselei din Tigveni cam pe ora 10-11, când localnicilor li se ia de atâta cules. Proveniți din mai multe familii, negustorii de ocazie stau înșirați pe marginea drumului ca mărgelele pe o ață. Ei vând găleata de 10 kilograme plină cu bureți cu 20 lei.

Târtița Lixandrei

Printre ciupercari se numără și Lixandra. Femeia de etnie romă are 58 de ani, dar pare mult mai în vârstă. A devenit mamă la a doua tinerețe, copiii săi având vârste cuprinse între doi și 11 ani. Lixandra râde tot timpul și dacă o bagi în seamă vorbește ca o moară stricată. Pe gură mai scoate și câteva prostii, spre amuzamentul concurenței. „Am alergat prin pădure după ciuperci și am căzut de mă doare și acum târtița. Vând în fiecare zi câte două sau trei găleți. Acasă am de hrănit cinci puradei. Pe copiii mei îi cheamă Florea, Noana, Bianca, Tufărel și Pisi. Ca să câștigăm și noi un ban cinstit, vara vindem la margine de drum ciuperci, mure, afine și alte fructe de pădure. Ciupercile astea nu sunt otrăvitoare. Cumpărați cu încredere! Noi le consumăm. Facem tocană de mânătărci. Iar bureții lăptoși îi mâncăm cu usturoi. Ciupercile de pădure sunt bune și de băgat la borcan cu oțet sau cu saramură”, a zis Lixandra.

Sfaturile doamnei Viviana

În vârstă de 77 ani, Elvira Ilea (Viviana) din Curtea de Argeș, fostă asistentă de farmacie, spune că, în anumite condiții, ar cumpăra ciuperci de la culegătorii din Tigveni.

Viviana Ilea: „Eu le acord încredere rudarilor care vând bureți și mânătărci pe Dealul Momaia. De 40 de ani, pe drumul dispre Curtea Arges spre Vâlcea se vând ciuperci de pădure și întotdeauna sunt bune. Nu acolo e riscul. Bătrânii care le culeg și le vând la margine de șosea le cunosc pe cele comestibile. Atenție, însă, să nu cumpărați ciuperci de pădure de la copii, fiindcă ei nu au experiența adulților și se pot înșela!

De regulă, culegătorii de ciuperci învață unii de alții să le deosebească pe cele comestibile de cele otrăvitoare.  În general, se exclud exemplarele cu lamele albe și rădăcina învelită în pământ ca într-un văl sub formă de cupă. Bureții se numesc lăptoși, deoarece când li se taie codița apare un suc lăptos, foarte iute.

De obicei, ciupercile de pădure le alegem cu ochii. Bureții iuți nu pot fi confundați cu ciupercile periculoase. Mânătărcile de brad, de stejar sau de pin sunt foarte bune; se mai numesc și pitarce fiindcă pălăriile mari și brune seamănă cu niște pâinișoare. 

Altceva: nu se pun în aceeași plasă mai multe tipuri de ciuperci culese din pădure. S-ar putea ca unele să fie otrăvitoare; în acest caz sucul lor se scurge peste cele bune de mâncat. Dacă am o cules din pădure o plasă cu bureți iuți, când ajung acasă mai întreb încă o dată pe cineva cunoscător să mă asigur că i-am ales pe cei buni. Dacă nu am cu cine mă sfătui, atunci mă informez de pe net sau pur și simplu mă uit într-un dicționar explicativ (DEX).

S-a vehiculat ideea că ciupercile ar putea fi verificate cu o linguriță de argint; se spune că dacă ustensila s-ar înnegri atunci ar fi otrăvitoare. Dar această practică nu este hotărâtoare. Dacă nu ne pricepem să deosebim ciupercile comestibile de cele otrăvitoare mai bine nu ne aventurăm să le culegem din pădure! Unele pot suferi mutații genetice. Așa că e mai bine să nu ne riscăm viața pentru o ciupercă! Cel mai sigur și mai sigur este să cumpărăm ciuperci de la supermarket. Cele de cultură, ambalate în casoletă, nu pot fi cu niciun chip otrăvitoare.”

Rețete îmbietoare

Ciupercile se pot strica foarte repede de aceea trebuie consumate doarte repede după ce au fost culese din pădure. Doamna Viviana ne-a oferit câteva rețete.

Viviana Ilea: „Fierte bine și încercate cu furculița, mânătărcile pot fi trase în grăsime, eventual – gătite cu ceapă  călită în unt. Acest preparat poate fi consumat ca atare alături de mămăliguță sau poate fi folosit pe post de garnitură la o friptură. Presărați cu sare, după ce se curăță și li se taie partea lemnoasă de la coadă, bureții pot fi puși pe plita încinsă și – gata mâncarea! Ori se fierb foarte bine și se taie fideluță pentru a fi adăugați fie la omletă, fie într-un sos de smântână asezonat cu sare și piper.”

O poveste cu tâlc

Dacă ar fi existat în zonă un centru de recoltare al ciupercilor de pădure truda rudarilor ar fi fost altfel răsplătită, iar povestea culegătorilor de pe dealul lui Păcală ar fi avut un alt tâlc. Până una-alta, comerțul stradal se face în cheia încrederii. Precupeții se jură în fața clienților că bureții din căldare nu sunt toxici. Iar de cazuri și necazuri în urma consumului de „carne vegetală” cumpărat[ de la Tigveni nu s-a auzit până la noi…

50 specii otrăvitoare

Totuși țineți cont de sfatul specialiștilor care insistă să le procurați doar din locuri autorizate și doar dacă sunt însoțite de certificate. Iar dacă începeți să vă simțiți rău după ce ați mâncat ciuperci de pădure cereți ajutor medical!

În țară există aproximativ 50 de specii de ciuperci otrăvitoare, din cele peste 4.000 de specii cunoscute, iar numărul acestora crește de la an la an din cauza mutațiilor genetice, fenomen foarte derutant chiar și pentru cunoscători.

În condiţii de caniculă şi de secetă, ciupercile – chiar şi cele comestibile – au acumulat mai multe toxine, unele suferind transformări (mutaţii), devenind necomestibile şi periculoase pentru sănătate.

Simptomele intoxicaţiei cu ciuperci variază în funcţie de specie, mai exact de tipul de toxină conţinută de acestea şi de durata perioadei de incubaţie. Se manifestă în general prin deranjamente stomacale, vomă, dureri de cap, transpiraţie abundentă sau simptome asmatice destul de grave. Starea pacientului se poate degrada rapid, aşa că medicii recomanda ca bolnavii să meargă urgent la spital. Orice oră de întârziere poate fi fatală.