Tânăr, entuziast, dornic de afirmare. Astfel ar putea fi caracterizat noul manager al Spitalului de Pediatrie din Piteşti. În calitatea sa de medic specialist în medicina de urgenţă, s-a remarcat prin implicarea în tragedia de la „Colectiv”, mulţi arşi fiind aduşi la Spitalul Floreasca unde el activa atunci. Apoi a ieşit în evidenţă prin opt operaţii grele efectuate la Spitalul Judeţean Argeş, toţi cei opt pacienţi fiind salvaţi. Aceasta este pe scurt „cartea de vizită” a lui Tudor Ionescu, fiul fostului şef al Ambulanţei Argeş şi viceprimar al Piteştiului, care poartă acelaşi nume. Instalat recent în această funcţie, noul manager ne-a acordat primul interviu.
Cel mai tânăr manager din judeţ
– Domnule doctor, faţă de „tabloul” pe care vi-l imaginaţi, care este realitatea la acest spital?
– Este un spital dotat suficient de mult, pot spune chiar la standarde europene. Şi din punct de vedere al investigaţiilor paraclinice de laborator sau imagistice, dar şi al cazării şi al meniului. Mai sunt multe de făcut, inclusiv de renovat o secţie, dar toate la timpul lor. Vom deveni un spital cu ştaif.
– Aveţi personal suficient în raport cu numărul solicitărilor?
– Acoperim toate liniile de gardă şi secţiile, dar facem eforturi şi în privinţa aceasta. Dacă ne ajută Dumnezeu, vom avea personal suficient.
– Ce sector e deficitar la capitolul personal medical?
– În toate sectoarele ar fi nevoie de medici şi cadre medicale specializate. Inclusiv supra-specialităţi, anestezişti şi terapie intesivă, specialităţi chirurgicale. Mai bine să fie un personal crescut ca număr decât să funcţionezi la limita de avarie şi, dacă se îmbolnăveşte cineva, un medic, un şef de sectie, Doamne fereşte! Plus concediile medicilor. Atunci funcţionezi mai greu. În cazul acesta, mai mult, ca număr de medici, înseamnă mai bine.
– Cum v-a primit personalul? Sunteţi foarte tânăr, mai intervin şi orgoliile…
– Sunt probabil cel mai tânăr manager de spital din judeţ. Sunt la început şi încerc să am o relaţie foarte bună cu colegii mei. Sunt şi eu medic şi ştiu ce înseamnă să lucrezi într-un spital. Relaţiile vor fi bune, aşa mi le doresc, dar pentru a atinge anumite obiective, trebuie să am şi autoritate. Îi ascult pe toţi, ţin cont de opiniile lor. Chiar şi în situaţii tensionate, adevărul întotdeauna este la mijloc. Altfel nu ajungi la rezultatele scontate dacă nu lucrezi în echipă, dacă vrei doar tu.
Două etaje pentru Covid-19
– Cum colaboraţi cu Consiliul Judeţean sau cu alte instituţii de legătură?
– Avem o colaborare foarte bună atât cu conducerea Consiliului Judeţean, cât şi cu DSP sau Casa de Asigurări. Nu îmi doresc conflicte, nu am timp de intrigi, vreau doar să fac ceva bun la spitalul acesta şi mă voi folosi de toate pârghiile. Şi cu celelalte spitale din judeţ trebuie să avem o relaţie foarte bună.
– Care este situaţia în privinţa luptei împotriva noului coronavirus?
– Avem două etaje destinate copiilor suspecţi de infecţii cu Covid-19. Asigurăm trasee diferite şi toate condiţiile speciale de izolare. Lifturile sunt separate, fiecare copil cu aparţinător stă singur în salon, are grup sanitar propriu, medici perfect echipaţi, e totul bine pus la punct. Aceste două secţii sunt destul de aglomerate. Una este destinată copiilor de la 0-3 ani, iar cealaltă, de la 3-18 ani. Nu îi amestecăm. Pentru că simptomele copiilor sunt, majoritatea, respiratorii, cu febră şi atunci se încadrează uşor la „suspect”, conform metodologiilor actuale.
– Funcţionaţi la capacitatea maximă cu cele două secţii speciale?
– Suntem la limită. Ei vin, apoi se externează, există un echilibru numeric. Probleme vor fi dacă vin mai mulţi decât externăm, dar să sperăm că nu vom fi nevoiţi să extindem cele două secţii.
– Câte cazuri aveţi în acest moment?
– 25 de copii sunt internaţi la aceste etaje.
– Sunt mai mulţi adolescenţi suspecţi?
– Procentual, domină cei mici, bebeluşii. La toţi cei suspecţi li se recoltează probe şi se trimit la Institutul „Matei Balş”. După ce avem confirmarea că nu este caz Covid-19 şi dacă se întâmplă ca un copil, într-o zi, două, să răspundă foarte bine la tratament, atunci se externează; eventual mai urmează tratament acasă.
– Câti copii au fost confirmați cu Covid-19?
– Mulţumim lui Dumnezeu că în cele două luni am avut doar trei cazuri de copii confirmaţi cu coronavirus şi să ne ajute El să nu mai avem niciun caz.
– În unele spitale există şi aspecte negative din punctul de vedere al pacientului. Curăţenie, comportamentul personalului auxiliar şi altele. Totuşi oamenii nu au de regulă cui spune, unde se plânge. Cum veţi lua „pulsul” pacienţilor din această perspectivă?
– Pacienţii noştri sunt copii şi sunt însoţiţi de aparţinători. Sigur că aceştia pot avea anumite opinii în legătură cu ceea ce aţi spus. Îi asigur pe toţi cei care vor apela la serviciile noastre şi care, din păcate, trebuie să se interneze cu copilul, că voi fi receptiv la părerile lor. Nu ştiu dacă formula unor „audienţe” ar fi potrivită. Dar uşa biroului meu e deschisă oricând. Nu îi va opri nimeni, garantez! Să vină la biroul meu de la parter oricine are ceva de spus. Dar nu numai pentru reclamaţii, pot veni să ne şi felicite!
Rostind ultimele cuvinte, dr. Tudor Ionescu a zâmbit larg. Crede că e capabil să gestioneze problemele, fie cele legate de dotarea spitalului, de resursa umană sau de relaţia cu pacienţi. Tinereţea e de partea lui. Şi, aşa cum observaţi, de câteva ori a invocat numele lui Dumnezeu. În aceste condiţii, sunt premise ca să-şi ducă mandatul de manager la capăt cu brio. Îi urăm succes!