Oficiul de Stat Bavarez pentru Mediu a publicat recent un articol despre Dunăre. Încerc să redau esenţialul.
Comisia internaţională pentru protecţia Dunării a lansat un proiect al cărui buget se cifrează la 3,5 milioane euro. Timp de trei ani s-au făcut cercetări ample cu participarea celor 10 ţări care se învecinează cu acest fluviu. Începând cu secolul al XIX-lea, omul a transformat Dunărea în mod eficient pentru transport şi energie. Studiul recent arată însă consecinţele: în ultimii 200 de ani, fluviul a devenit cu 134 km mai scurt (în secolul al XIX-lea măsura 3.000 km lungime, iar astăzi are aproximativ 2.866 km); şi s-a îngustat cu 40%. Cauzele acestor modificări sunt măsurile luate împotriva inundaţiilor, construcţia de baraje şi hidrocentrale. Ca urmare a lucrărilor făcute de-a lungiul fluviului, se depozitează mult sediment, pe care odinioară apa îl transporta în mod normal până la vărsarea în Marea Neagră. Se estimează că în trecut cifra sedimentului era de 40-60 milioane de tone, iar astăzi sunt 10-15 tone. Bilanţul respectiv a arătat că o treime din lungimea Dunării este afectată de această sedimentare, mai ales înaintea hidrocentralelor; acolo se pierde din sediment şi fluviul se adânceşte. Estimativ, 857 km din lungime sunt, aşadar, afectaţi, observându-se acest fenomen de sedimentare şi eroziune înaintea hidrocentralelor de la Aschach, Gabcikovo şi Porţile de Fier. În acest context au fost propuse măsuri, printre care se numără dotarea hidrocentralelor cu turbine moderne.
Studiul constituie, cred, un semnal de alarmă în privinţa protecţiei Dunării, o bogăţie naturală despre care Nicolae Iorga spunea că e „cea mai bogată în daruri”.
