12 Mai 2020, o sărbătoare ieșită din tiparul aniversărilor asistenților medicali până acum, o sărbătoare „în stare de urgență”, nimeni și nimic neprevestind caracterul fără precedent al acestei sărbători. Nicio agendă a lumii nu avea în cuprinsul ei starea de urgență impusă la nivel mondial, cum de altfel, anul 2020, declarat Anul Internațional al Asistentului Medical și al Moașei, nu avea în desfășurătorul evenimentelor acest „război pentru sănătate”.

Și totuși… Astăzi, 12 mai, este ziua noastră.

Poate mai mult ca oricând, celebrarea Zilei Internaționale a Asistentului Medical are o semnificație mai profundă. Vom scrie o pagină memorabilă de pe frontul de luptă, lăsând deschis drumul spre ceea ce vom aniversa la un moment dat cu toții, victoria împotriva acestei pandemii.

Dar cine sunt asistenții medicali, sărbătoriții zilei? În mod obișnuit, oamenii recunosc că au o încredere instinctivă și respectă asistenții medicali pentru munca pe care o fac. Adesea s-a spus că asistenții medicali sunt cei care dau speranță și curaj, care înlătură durerea și disperarea, fiind prezenți la cele mai prețioase momente ale vieții, dar și la unele dintre cele mai tragice, ei sunt cei care aud primul scâncet al nou-născutului sau asistă la ultimele respirații ale morții.

Poate că ar trebui, din când în când, să ne oferim un răgaz și să ne gândim că fiecare asistent medical are o poveste de viață cu zâmbete și lacrimi, cu bucurie și tristețe, cu optimism și incertitudini, pentru a înțelege de ce sunt și situații când, poate uneori, au atitudini care nu răspund deplin așteptărilor pacienților. Să ne aducem aminte, nu doar în această zi, că asistenții medicali sunt la rândul lor mame, tați, fii și fiice, frați și surori, bunici, și că și ei au nevoie de încurajări, înțelegere, solidaritate.

Astăzi, mai mult ca oricând, în contextul dramatic al pandemiei privind infecția cu noul coronavirus SARS-CoV-2, când au fost expuse vulnerabilitățile sistemelor de sănătate, ochii întregii lumi sunt ațintiți asupra asistenților medicali într-un mod care nu putea fi anticipat, această tragică pandemie reflectând munca și contribuția de neînlocuit a asistenților medicali într-un război nedrept cu un dușman necunoscut.

Ne aflăm în fața unei realități evidente, în care toți partenerii sociali deopotrivă, guvernanți, politicieni, populație, trăim cu adevărat, zi de zi, expresia „fără sănătate totul este nimic”.

Acum, preocuparea majoră a fost aceea de a face față pandemiei, care la un moment se va termina și trebuie să ne gândim ce urmează să fie făcut ulterior. Oare ce argument mai puternic ar putea fi folosit în susținerea reală a finanțării serviciilor medicale, a investițiilor în creșterea resursei umane, a consolidării rezistenței sistemelor de sănătate la astfel de „șocuri”, decât cea la care suntem cu toții martori în aceste zile?

Precum într-un joc de domino, constatăm că un sistem de sănătate care se prăbușește atrage după sine căderea tuturor domeniilor: economic, financiar, învățământ, social. Așadar, să aducem în sistemele de sănătate numărul necesar de asistenți medicali, permanent pregătiți, să-i promovăm în poziții de management și de decizie potrivite domeniului lor de competențe, astfel încât să poată fi aplicat principiul „mai bine să previi decât să tratezi”. Pentru că, după cum se vede, altfel costurile sunt incomparabil mai mari.

Sunt emoționante aplauzele de încurajare, cântecele și toate gesturile de recunoștință pe care populația le-a îndreptat către corpul medical. Dar dincolo de acestea, se impune cu maximă celeritate ca liderii mondiali să își susțină laudele binevenite cu un angajament de finanțare în viitor în mod corespunzător a asistenței medicale, punerea în practică a bunelor experiențe cumulate, iar concluziile să se reflecte în consolidarea și modernizarea sistemelor de sănătate, pentru a fi eliminate riscurile suplimentare în acordarea îngrijirilor, pentru evitarea erorilor de management și a sincopelor în adoptarea deciziilor.

În timpul acestei pandemii, la nivel global, peste 90.000 de asistenți medicali au fost infectați cu noul coronavirus, și cifrele sunt în creștere, iar mulți dintre ei au plătit tribut cu propria viață pe frontul de luptă cu un dușman necunoscut și perfid, iar acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple și nu ar trebui să se mai repete.

În spitalele argeșene, în cabinetele de medicină de familie, în farmacii, în centrele rezidențialepentru copii și vârstnici din DGASPC Argeș, în asistența comunitară, în toate unitățile sanitare, peste 5000 de asistenți medicali argeșeni și-au îndeplinit menirea de a proteja sănătatea populației. Și o vor face în continuare cu aceeași vocație și dăruire, pentru că își dublează competența și profesionalismul cu UMANITATE ȘI COMPASIUNE.

Deși au intrat pe un teritoriu necunoscut și inedit, asistenții medicali au pus viața pacienților mai presus de confortul și siguranța lor, ei nu au dezertat de pe „frontul de luptă”, nu și-au trădat profesia nicio clipă, chiar dacă la începutul luptei au avut ca „arme” doar curaj, devotament, bună credință, onestitate și spirit de sacrificiu. Au dat dovadă cu prisosință că sunt dedicați unui singur scop, protejarea sănătății semenilor, au demonstrat că sunt „EROI”!

Fără putință de tăgadă, am considerat că ceea ce caracterizează cel mai bine munca unui asistent medical este munca în echipă, alături de întregul corp medical, cu pacienții, cu societatea în ansamblul ei și că cele mai bune rezultate sunt obținute „ÎNTOTDEAUNA, ÎMPREUNĂ”! Deopotrivă, asistenți medicali și pacienți, să ne privim ochii, să ne descoperim emoțiile și, fără a rosti cuvinte, să ne transmitem cu sinceritate și căldură „ÎMI PASĂ DE TINE”! Natural și fără efort.

Îndrept un gând bun de grabnică însănătoșire către asistenții medicali răniți la datorie, internați acum, a căror luptă pentru sănătate este, în mod evident, cea mai profundă expresie a sacrificiului. Lupta este departe de a se fi încheiat! Românii au nevoie de noi! Să ne facem în continuare datoria, cu demnitate, profesionalism și onoare, să rămânem pe baricade, solidari și puternici, ridicându-ne deasupra provocărilor, statornici în credința că vom învinge!

În numele meu și al echipei de conducere a Ordinului Asistenților Medicali Argeș, vă transmit cu respect și deplină apreciere LA MULȚI ANI, ASISTENȚI MEDICALI ARGEȘENI! LA MULȚI ANI, ASISTENȚI MEDICALI DE PRETUTINDENI! DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE, AZI ȘI ÎN TOATE ZILELE CE VOR URMA! – Estera STĂMOIU, președinte Ordinul Asistenților Medicali Argeș

Deși suntem într-un context în care distanțarea socială este o măsură benefică de limitare a răspândirii virusului, dar în care apropierea afectivă este cel mai bun liant, Ordinul Asistenților Medicali Argeș, păstrând tradiția ”Zilelor Asistentului Medical Argeșean”, va transmite pe parcursul acestei săptămâni, mesajele membrilor Consiliului Județean al filialei, reprezentanți ai asistenților medicali din unitățile sanitare argeșene. Pentru că astfel, citindu-le cuvintele, veți descopri minunatele inimi ale asistenților medicali argeșeni.

Vasile Eșanu, Spitalul Municipal Câmpulung

Spitalul Municipal Câmpulung, nominalizat în 03.04 spital suport COVID-19. Mobilizare generală a asistenților medicali, în timp record și pregătire contracronometru pentru ”războiul” zilelor noastre,

Războiul? Ceva ce s-a întâmplat cândva sau ce se-ntâmplă altundeva, dar care ACUM, în mod neașteptat, ni se întâmplă nouă!

Secția de Boli infecțioase devide rapid o ”fortăreață” cu zone și trasee bine determinate, cu reguli și proceduri obligatorii, care-ncepe lupta pentru sănătatea bolnavilor COVID.

Echipa de asistenți medicali infecționiști, cu un exercițiu, antrenament în fața virușilor, își învinge mai ușor temerile, chiar se-mbărbătează în fața ”noului virus”, anticipându-i capitularea în fața imunității colective a infecționiștilor.

Dincolo dar, misiunea profesională n-a fost deloc ușoară. Dând dovadă de-o rezistență inimaginabilă, într-un ritm de 12/24, neobosit, asistenții medicali acordă îngrijiri bolnavilor COVID și reușesc în cele mai multe cazuri să le restabilească sănătatea, alături de ceilalți membri ai echipei medicale.

O veste a căzut ca un trăznet peste atmosfera oricum încărcată de război, și anume aceea că 16 asistenți medicali din spital au fost infectați. Din acea zi, a mai început o luptă, cea de susținere, de încurajare a colegilor răniți la datorie.

Desigur, nu doar asistenții medicali din secția de Boli infecțioase luptă… Ea este doar o parte a armatei din spital, cu o contribuție directă, incontestabilă, neobosită în această bătălie.

De ziua noastră, le mulțumesc tuturor colegilor pentru devotament, profesionalism, curaj, spirit de luptă și sacrificiu.

Am încrederea că noi, asistenții medicali, VOM FI ÎNTOTDEAUNA LA DATORIE. Ce trăim astăzi, ne învață și arată tuturor că asistenții medicali sunt capabili de cele mai mărețe lucruri. Chiar și în cele mai grele încercări.

La mulți ani, tuturor!

Neli Homeghiu, Spitalul de Pediatrie Pitești

Spitalul de Pediatrie Pitești, stabilit ca spital care tratează copiii diagnosticați cu COVID-19, și-a organizat activitatea astfel încât să răspundă cât mai bine acestei provocări.

În acest sens, a dotat cu echipamente Compartimentul de Primiri Urgențe, a organizat o secție pentru sugari și una pentru copii mari, iar la etajul 7 a fost organizată secția de boli infecto-contagioase copii, celelalte secții ale spitalului urmând să îngrijească pacienții cu alte afecțiuni.

Dar toată activitatea spitalului este susținută de oameni: medici, asistenți medicali, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri și tot personalul administrativ. Când descrii, la rece, pare atât de simplu, atât de firesc, atât de normal. Când însă trăiești zilnic, începând de la UPU, totul este în realitate altfel.

Începi ziua cu emoție, dar și teamă, trebuie să gestionezi corect riscul de îmbolnăvire, toate manevrele și tehnicile de îngrijire a micuților, trebuie să fie corect executate, nicio eroare nu trebuie să se strecoare, iar sfârșitul zilei, când pleci spre casă, trebuie să ai siguranța că rămâi protectorul sănătății familiei tale.

Grija și atenția asistenților trebuie să fie permanentă și sporită, mai ales în situațiile în care pacienții, din teamă sau din alte considerente, nu declară în mod corect istoricul simptomtologiei sau îl declară tardiv, supunând astfel personalul medical unui risc suplimentar.

Și poate că, cel mai mare disconfort în toată această perioadă este purtarea echipamentului de protecție timp de 12 ore pe zi, un echipament care pur și simplu, te lasă fără respirație.

Fiecare asistent medical, pe frontul de luptă cu această pandemie, a sacrificat ceva, înțelegând că are vocația de erou prin însăși profesia pe care o fac.

Felicitări asistenți medicali, eroi cunoscuți sau necunoscuți, pe frontul pandemiei !

La mulți ani, dragi EROI, de ziua noastră !

Mihaela Mircea, Cabinet medical școlar, DAS Pitești

”Bună ziua, vă sun de la DSP Argeș!” Astfel începea o zi de muncă, pentru mine și colegii mei. Și noi, asistenții medicali din cabinetele medicale școlare, am fost pe baricadele luptei cu noul coronavirus, fiind puntea de legătură între persoanele care s-au întors acasă din străinătate și DSP Argeș.

Timp de o lună, am fost una din vocile care au sunat pe cei care intrau în țară în baza declarațiilor primite din vamă. Am întocmit fișe de evidență cu date personale, numărul contacților, medicul de familie, data intrării în țară, țara de unde vine, date pe care apoi le depuneam la serviciul epidemiologie pentru a fi introduse în baza de date. Au fost și cazuri când numerele de telefon nu erau valide și atunci luam legătura cu primăriile de domiciliu sau după caz, cu secțiile de poliție pentru a fi verificați.

Asta a durat cam o lună, după care am început să sunăm zilnic persoanele carantinate în locațiile hoteliere. Îi întrebam dacă au probleme medicale, dacă au vreun simptom, febră, tuse, notând totul in fișe. În fiecare zi apăreau noi ordonanțe, noi reglementări, prin care se anulau unele pe cealalte. De exemplu, azi, șoferii de tir se izolau, ca mâine să nu se mai izoleze și  trebuia să le explicăm oamenilor, cu răbdare și calm, că acestea sunt dispozițiile legale și dacă pleacă din izolare ei sunt cei care vor suporta consecințele!

LA MULȚI ANI, DRAGI COLEGI!   

Aura Rizescu, Spitalul Orășenesc ”Sf. Spiridon” Mioveni

Nu cred că cineva știa exact către ce se îndreaptă atunci când a plecat de acasă, lăsîndu-și copiii, părinții, soții, prietenii, dar un lucru era sigur, plecau pentru a face ce știau mai bine, pentru ce fuseseră  pregătiți și intruiți să facă, ceea ce au făcut mereu, și anume, să îngrijească, să dăruiască speranță, încredere, zâmbete, unor oameni în suferință. 

Deși nu sunt în prima linie alături de colegii mei, nu am încetat o clipă să le ofer ajutorul (pe cât a fost posibil) din afară, sa mă gândesc la ei, să-i susțin emoțional și, în fiecare seară, să îndrept o rugăciune pentru oamenii deveniți peste noapte ajutoarele lui Dumnezeu.

Echipați în combinezoane incomode, cu privirea încețoșată de propria respirație, cu mâinile acoperite de straturi de mănuși, cu pielea iritată de la dezinfectanți, cu fețele brăzdate de ochelarii de protecție, ei reușesc să-și facă treaba cu profesionalism și empatie.

Le este foarte greu departe de cei dragi lor, dar și mai greu le este când văd sub propriile priviri cum viața se sfârșește pentru pacienții grav bolnavi, Dar sunt plini de sentimente de bucurie atunci când reușesc să câștige lupta cu inamicul nevăzut și un pacient este declarat vindecat.

Dacă aș sintetiza părerile colegilor mei, eu  nu i-aș numi doar ”soldați în linia întâi”, pentru că ei nu doar luptă să distrugă inamicul, ei luptă să salveze ceea ce rămâne în urma trecerii lui, bucățica de sănătate, pe care asemeni unor olari, o remodelează, astfel încât să se poată adapta la noua viață primită în dar, ca a doua șansă. 

Acești oameni cu mâini de fier, rezistență de oțel, cunoștințe temeinice, dar suflete calde și binevoitoare, se numesc ASISTENȚI MEDICALI, iar eu sunt mândră că le sunt colegă, că sunt membru al celei mai mari familii din sănătate.

Mihaela Oprea, CIA PITEȘTI, DGASCP Argeș

12 MAI, Ziua Internațională a Asistentului Medical, sărbătorită anul acesta, în Anul Internațional al Asistentului Medical și Moașei, într-un mod inedit, printr-o experiență unică, îmi place să spun, dar totuși constructivă, care a consolidat relații intercolegiale și profesionale.

În calitate de consilier județean al Ordinului Asistenților Medicali Argeș, mulțumesc întregii echipe de asistenți medicali din cadrul DGASPC Argeș, care prin izolare preventivă de 14 zile la locul de muncă, urmată ciclic de o perioadă de izolare la domiciliu, tot de 14 zile, au dat dovadă de eroism, tenacitate, înțelegere, curaj și devotament.

Cu aplecare către profesie și persoanele cu dizabilități pe care le îngrijim, noi asistenții medicali, ne-am îndreptat toată dragostea noastră de ”mame, soții, fiice”, pe care o dăruim în fiecare zi familiei, către acești oameni cu nevoi speciale pentru care suntem ”veste de salvare”.

În această perioadă de pandemie, am simțit că suntem exact ca pe Titanic, pe un vas în mijlocul oceanului, diferența fiind aceea că la ”bordul” navei s-a aflat o echipă de profesioniști, care cu experiența și priceperea lor au evitat cu succes un ”iceberg” care putea produce un naufragiu.

Cu speranța că anul viitor Ziua Internațională a Asistentului Medical o vom sărbători așa cum se cuvine, cu întâlniri organizate de filiala noastră, împărtășind cu voie bună din experiența profesională a fiecăruia, mă aplec și încă o dată MULȚUMESC tuturor colegilor pentru profesionalism și pentru încrederea acordată.

DUMNEZEU SĂ NE AJUTE!

Cu respect, Mihaela Oprea

Irina Manu, Spitalul Militar de Urgență ”Dr. Ion Jianu” Pitești

GÂND ÎN CUVÂNT, PENTRU COLEGII MEI

Oare câte fapte bune face un asistent medical? De câte ori nu s-a pus pe loc secund și a uitat de el, gândindu-se doar la pacienți? A contorizat cineva?

Sunt lucruri nespuse, sunt lucruri pe care doar ei, asistenții medicali, le simt.

Îmi doresc, ca în aceste momente grele, să le fie bine, să fie puternici, să știe că noi suntem alături de ei, cei din linia întâi și că apreciem sacrificiul lor! Da, este un sacrificiu pentru că și-au lăsat familiile acasă și au venit să lupte cu un dușman necunoscut, pentru că stau cu orele în niște echipamente în care nu pot respira și în care se deshidratează, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt  fără a spune: ”Nu mai pot!”.

Asta înseamna să fii asistent medical: să fii acolo, ATUNCI CÂND E NEVOIE ȘI CÂT E NEVOIE!

Sunt mândră de colegii mei, asistenții medicali, și m-aș bucura dacă toți oamenii ar împartăși cu mine acest sentiment!

La mulți ani, dragi colegi!

Ionela Prodan, Spitalul de Psihiatrie ”Sf. Maria” Vedea