Plecat din Jugurenii Dâmboviței, unde văzuse lumina zilei, tânărul Marin Ioniță, un anonim bibliotecar la Școala Agricolă din Găești, a ajuns după zeci de ani de viață, cât i-a îngăduit Dumnezeu, să ocupe loc în inimile celor care l-au cunoscut. Și nu doar acolo, ci, printr-o muncă titanică, și în literatura română.

Prozator prolific, jurnalist neînfricat, profesor dedicat educației elevilor pe care-i îndrăgea. Cel trecut prin celebra Școală de Literatură, unde a închegat o trainică prietenie cu poetul Nicolae Labiș, a cunoscut consacrarea, prin numeroasele lui romane, la Pitești. A cucerit cititorii prin creația lui, pe cât de vastă, pe atât de captivantă.

În ziua de 7 mai a anului 2018, călătoria lumească a lui Marin Ioniță s-a încheiat. În sicriu a fost așezată cartea lui preferată: „Kiseleff 10. Fabrica de scriitori”. Apoi, în cântările unei slujbe arhierești, a fost așezat pentru veșnicie într-o criptă din cimitirul schitului Trivale. În mijlocul naturii pe care atât de mult a iubit-o.

Se spune că un om moare dacă e dat uitării. Colegii de breaslă, cititorii și prietenii nu l-au uitat. Dovadă stau florile și lumânările aprinse pe mormântul său. Doi ani fără Marin Ioniță! Să îl pomenim astăzi mai mult decât oricând în rugăciunile noastre… Ne este dor de tine, maestre!

Distribuie pe Facebook

Daniel Vâlceanu

See Full Bio