Asistenții medicali din România sunt eroi nu doar în țara lor, ci și în alte țări, acolo unde i-a prins pandemia de Covid-19. De treisprezece ani, Cristian ROTARU „este asistent medical în Italia, acolo unde pandemia a făcut cele mai multe victime.
În România, locul pe care îl numește „acasă” se află în Leordeni, Argeș, iar Ordinul Asistentilor Medicali, filiala Argeș, îi dorește să reușească să se întoarcă sănătos la rădăcini împreună cu soția și cu fetița lor. Până atunci, dă piept cu situația pe frontul cel mai încercat al pandemiei care a zbuciumat liniștea pe mapamond. Pacienții sunt mulți, eforturile sunt uriașe, dar, cu profesionalism și cu încredere, Cristian Rotaru se înscrie în echipa celor care fac față acestei stări de urgență instaurate la nivel global. Prin aglomerația responsabilităților de serviciu, în puținele picături de liniște, asistentul argeșean a avut amabilitatea de a răspunde, pe 15 aprilie, Ordinului Asistenților Medicali, filiala Argeș, la câteva întrebări despre profesia pe care o desfășoară pe meleagurile italiene.
– Domnule Cristian Rotaru, sunteți asistent medical în Italia, țara care se confruntă cu cea mai grea situație provocată de răspândirea noului coronavirus. Care este atmosfera la locul dumneavoastră de muncă?
– Sunt încrezător că lucrurile se vor desfășura normal chiar dacă, la început, credeam că așa ceva nu se poate. Italia a fost nepregătită să înfrunte pandemia, planurile de prevenție nu erau actualizate de mult timp și lipseau materialele peste tot. Vorbesc toți că e o situație ca de război, dar noi am fost nepregătiți chiar dacă ar fi trebuit să fim. De când au început problemele în Italia, atât colegii, cât și șefii, nu tratau problema cu seriozitate, chiar ziceau că nu e nimic de care să ne preocupăm, că nu e decât o gripă, până într-o vineri seara, mai exact pe 28 februarie, când a trebuit să încep tura de noapte și am găsit toată structura închisă cu cheia. Deja se dăduse alarma, eram în situație de urgență: niciun vizitator nu mai putea intra. Personalul sanitar la momentul respectiv trebuia să se comporte normal și nu trebuia să folosim niciun fel de protecție; doar la intrare în secție trebuia să dezinfectăm încălțămintea și mâinile.
– Când s-au schimbat regulile și s-au luat măsuri de protecție mai severe?
– În săptămâna următoare a început să explodeze numărul de cazuri în Lombardia și, drept urmare, a trebuit și noi să luăm alte măsuri de protecție; astfel ne-au fost furnizate măști chirurgicale pe care trebuia să le folosim tot timpul. Văzând situația din Lombardia, am început să căutăm materiale de protecție, în special măști, dar, din păcate, era prea târziu; farmacia nu ne mai furniza. Preocuparea creștea pe zi ce trece. Partea bună era că nu aveam pacienți care să prezinte simptome de infecție cu Covid-19.
– Cum faceți față izolării și cum vă aprovizionați cu cele necesare?
– Pe 9 martie a intrat în vigoare decretul prin care eram obligați să ne izolăm social, deci fiecare stă la casa lui; numai o persoană din nucleul familial putea să iasă să facă cumpărături. De remarcat că persoanele pe aici, prin zonă, nu au intrat în panică și nu au luat cu asalt magazinele. Oricând am mers la cumpărături, am găsit toate produsele de care aveam nevoie, ba chiar magazinele păreau mai bine aprovizionate decât înainte. Aici și magazinele au luat măsuri de precauție, punând la dispoziția clienților dezinfectant pentru mâini și pentru cărucioare și toți angajații sunt dotați cu măști de protecție.
– Cum s-a reacționat când a apărut primul pacient infectat cu Covid.19?
– Situația în spital la noi a început să se precipite în jurul datei de 10 martie când, la urgențe, a apărut un pacient pozitiv și a transmis infecția în rândul personalului sanitar de la triaj. Din acel moment, cei de la conducere s-au organizat mai bine, făcând un triaj mult mai eficient, prin instalarea la intrarea spitalului a unui cort sanitar în care veneau, separat, pacienții. Au avut loc multe infectări și în rândul sanitarilor de pe ambulanță, aceștia neavând la dispoziție materiale de protecție.
– Ce ne puteți spune despre aprovizionarea cu materiale de protecție? Aveți tot ce este necesar?
– Aprovizionarea cu materiale de protecție este și în momentul de față critică, mărind riscul infectării personalului sanitar. Nouă ni s-au furnizat măști filtrante ffp2, dar având în vedere că erau limitate, trebuia să le folosim pentru patru ture a câte 8 ore. După fiecare tură trebuia să le dezinfectăm. Nu știu cât de sigure mai erau, dar având în vedere că nu erau altele, trebuia să ne mulțumim și cu astea. Cel puțin, la acel moment, în secție la noi nu erau suspecți. Din 20 martie, am început utilizarea normală a materialelor de protecție (o mască pe tură), având în vedere că au apărut primii pacienți infectați.
– Care este mesajul dumneavoastră pentru colegii de acasă, din România?
– Îndemnul meu pentru colegii de acasă este să urmeze cu strictețe normele de igienă și prevenție impuse de OMS, iar Ministerul Sănătății și administratorii unităților spitalicești să ofere materiale de protecție suficiente. Această pandemie trebuie tratată cu maximă seriozitate atât de personalul sanitar, cât și de populație. Cum zicea Papa Francisc, „suntem cu toții în aceeași barcă”.
Dragi colegi asistenți medicali, încercați să rămâneți sănătoși, așa o să putem ajuta mai departe persoanele care au nevoie de noi!
„Mărturia argeșeanului nostru surprinde dificultățile întâmpinate și de alte sisteme de sănătate în lupta împotriva Covid, provocări depășite acum și gestionate optim, dar mai cu seamă surprinde curajul, devotamentul, credința și profesionalismul asistenților medicali, care, oriunde s-ar afla, fac cinste profesiei noastre. Îi rămânem recunoscători pentru experiența împărtășită, îi transmitem admirația noastră pentru eforturile și munca depusă și îi împărtășim, la rându-ne, că, aici, acasă, și asistenții medicali argeșeni își onorează cu responsabilitate angajamentele profesionale”, a declarat Estera Stămoiu, președintele OAMGMAMR Argeș.
