Pe masă, imaginea sărăciei: şapte castroane cu zeamă chioară, un coltuc de pâine veche, o bucată de brânză aproape mucegăită. La masă, şapte figuri triste: doi adulţi şi cinci copii. Tata are barba neîngrijită şi ochi de căprioară hăituită, mama îşi frânge mâinile în poală, iar puştii – doi băieţi şi trei fete – se hârjonesc cu inocenţa specifică vârstei, în ciuda foamei care îi roade. Familia F. din Merişani este doar una dintre cele peste 25.000 „diagnosticate” în Argeş ca fiind sărace sau în pragul sărăciei.
Unde sunt soluţiile?
În total, vreo 100.000 de suflete se află în mare nevoie, uneori şi în chin (bolnavi sau persoane cu handicap). Pentru acestea, statul nu are decât soluţia ajutoarelor. În Argeş sunt vreo 8.000 de beneficiari de venit minim garantat, vreo 13.000 care primesc alocaţii complementare pentru creşterea copiilor, cam 25.000 cu handicap, încă vreo 14.000 de şomeri, cei mai mulţi neindemnizaţi… Plus mulţi argeşeni neincluşi în nicio categorie. Ei sunt aşa-numiţii fermieri de subzistenţă. Altfel spus, ţăranii care sunt din ce în ce mai bătrâni, mai singuri şi mai sărmani. Colac peste pupăză, tot pe ei i-a lovit în acest an şi pârdalnica secetă. Autorităţile ridică din umeri când aud de sărăcie. În afară de „firimiturile” aruncate de la bugetul de stat care ţin loc de ancoră pentru voturi, nu există nicio viziune. În strategia de dezvoltare judeţeană la loc de cinste era sintagma „reducerea gradului de sărăcie din Argeş cu x% până în 2020”. Între timp, însă, agricultura suferă, se închid fabrici şi magazine, iar soluţiile întârzie să apară. Nu se creează condiţiile pentru noi locuri de muncă; nu se fac eforturi pentru reducerea abandonului şcolar; nu se combate deloc cerşetoria; nu se fac investiţii suficiente pentru creşterea nivelului de trai şi pentru îmbunătăţirea infrastructurii; accesul la sănătate (ce să mai vorbim de acte medicale de calitate!) lasă de dorit… Aşadar, provocarea celor care ne vor cere votul pe 11 decembrie va fi aceasta: vor reuşi să scape de sărăcie măcar una dintre cele 25.000 de familii amărâte din Argeş? Sau zece? Sau 100? Sau vor băga în disperare noi şi noi familii de argeşeni?
Claudiu DIŢA
