Acum 240 de ani vedea lumina zilei Dinicu Golescu, fiul marelui ban Radu Golescu şi al Zoiţei. Pe numele său de botez Constantin, Dinicu Golescu a rămas în istorie prin faptul că a fost primul care a făcut trecerea înspre limba română literară, în lucrarea sa „Însemnare a călătoriei mele”. De altfel, această lucrare a rămas şi ea în istoria literaturii române, fiind primul jurnal de călătorie apărut (la Buda) în limba română. La moşia sa de la Goleşti, boierul Dinicu a înfiinţat şi stipendiat, din banii săi, o şcoală în limba română care oferea învăţământ gratuit celor nevoiaşi.
Alături de Ion Heliade Rădulescu, a pus bazele revistei „Curierul românesc” şi ale „Societăţii Literare”, la Bucureşti. A avut cinci copii: o fiică, Ana, şi patru băieţi. Cel mai mare dintre ei, Ştefan, liberal de vază, a fost deputat, ministru şi chiar prim-ministru, în perioada 1867-1868. Al doilea, Nicolae, a fost de două ori ministru, al treilea, Radu, a fost ofiţer de armată şi revoluţionar paşoptist, iar al patrulea, Alexandru, om politic liberal şi prim-ministru în 1870. De notat că primii trei băieţi ai lui Dinicu Golescu s-au născut la Câmpulung Muscel.
În cinstea marelui cărturar şi filantrop Dinicu Golescu, numele său a fost atribuit unor prestigioase aşezăminte de cultură şi educaţie (colegiul naţional din Câmpulung Muscel şi biblioteca judeţeană din Piteşti sunt două exemple în acest sens) şi unor străzi şi bulevarde din mai multe oraşe din ţară.
Sorin SIMION
