Genialul scriitor rus Dostoievski credea că „sufletul omului este prea larg şi ar mai trebui strâmtat niţel…” Bun cunoscător al operei romancierului, un argeşean susţine contrariul. Omul poate deveni mult mai bun decât este, din ce în ce mai bun, azi cu sufletul mai larg decât ieri. Paradoxal, a început să creadă asta după ce a văzut cum groparii acoperă cu pământ sicriul fiului său, plecat dintre cei dragi când de-abia împlinise 26 de ani. Viaţa tatălui devastat de durere a luat altă întorsătură.

Asemenea lui Iov

Ce poate fi mai cumplit pe această lume decât ca părinţii să îşi vadă copilul fără suflare, întins într-un sicriu? Cine ar putea descrie în cuvinte zdrobirea unor asemenea inimi? Ce ar putea compensa vreodată o asemenea pierdere? O astfel de durere a suportat Marin Bogdan şi soţia sa în urmă cu 14 ani. Fulgerător, fără a se dumiri măcar despre ce boală cumplită este vorba, floarea vieţii lor a fost secerată. „Ca un vis, ca o umbră trece viaţa omului, de ce în zadar, vă tulburaţi?”, scria Sf. Andrei Criteanul, iar tatălui mistuit de supărare îi răsunau cuvintele în minte, străpungându-i inima. Bun creştin, le auzise de atâtea ori cântate la biserică, în Postul Paştelui. După ce şi-a îngropat băiatul, lumina ochilor lui, Marin Bogdan a înţeles desluşit adevărul din imnul sfântului. Dacă nu ar fi avut credinţă, probabil şi-ar fi pus capăt zilelor, pentru a curma durerea. Aşa spune azi, când rememorează, cu ochii înlăcrimaţi, cumplitul eveniment pe care l-a trăit. Dumnezeu l-a întărit şi i-a dat puterea de a continua să se bucure, atât cât mai poate, de „frumuseţea lumii văzute”, după sintagma arhiepiscopului Calinic Argeşeanul. Cu ajutorul marilor duhovnici pe care i-a cunoscut, tatăl îndoliat a spus şi el precum Dreptul Iov care îşi pierduse copiii: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”

În numele fiului

La câteva luni distanţă după ce a rămas fără băiatul său, Marin Bogdan, alături de soţia lui, a început să facă acte de caritate. După umilele posibilităţi materiale de care dispunea. Copii săraci, bătrâni singuri şi neputincioşi, tineri chinuiţi de vreun handicap erau miluiţi cu mici sume de bani ori alimente, medicamente sau haine. Tot ce ofereau, cei doi părinţi dăruiau în numele iubitului lor fiu. Atunci tatălui neconsolat i-a încolţit în minte ideea de a înfiinţa o asociaţie umanitară. Aşa a luat naştere Asociaţia Creştină Sf. Cuv. Parascheva cu sediul în comuna Moşoaia. Din acel moment, celor doi părinţi îndureraţi le-a fost mult mai uşor să se descurce prin hăţişul birocratic şi le-a fost înlesnit accesul spre instituţii ale statului, primării ori centre de plasament sau azile. Meticulos din fire, Marin Bogdan a strâns până acum sute de acte, chitanţe, cereri, înscrisuri etc. Toate aceste documente grăiesc despre laborioasa activitate a asociaţiei şi stau mărturie despre multitudinea acţiunilor social-filantropice iniţiate şi desfăşurate de-a lungul celor 14 ani. Conștient că astfel de asociaţii, organizaţii umanitare stârnesc şi suspiciuni în societatea românească, fondatorul s-a „blindat” cu documente justificative pentru a demonstra buna credinţă şi transparenţa, fiind oricând gata să le pună la dispoziţia oricui ar iniţia o anchetă. „De luat, nu am luat nimic pentru mine şi nu am avut niciun beneficiu, din contră, am pus bani, am rupt din veniturile familiei mele pentru a duce la bun sfârşit anumite acţiuni…”, susţine Marin Bogdan, care are o meserie bănoasă şi spune că nu ar recurge la matrapazlâcuri pentru a obţine câştiguri necuvenite.

Descoperire uimitoare

În plimbările lui prin judeţul Argeş pe care l-a bătut în lung şi-n lat, Marin Bogdan a întâlnit multe cazuri sociale. Unele situaţii mai grave decât altele. Nu s-a putut implica în toate, resursele financiare fiindu-i modeste. Dar a colaborat cu primari, cu preoţi şi cadre didactice din diferite comune şi în măsura în care îi convingea să se implice, reuşeau împreună să ofere diverse ajutoare, alimente, medicamente, haine sau rechizite. Dumnezeu i-a îndrumat paşii preşedintelui Asociaţiei „Sf. Parascheva” şi în localitatea Stoeneşti. Aici, în satul Coteneşti avea să descopere o femeie… specială. Una desprinsă parcă din poveştile de demult când familiile erau numeroase. La cei 42 de ani pe care i-a împlinit, Georgiana Văcaru are… 20 de copii!!!

În condiţiile în care nu este uşor de crescut nici doi prunci, e lesne de imaginat ce înseamnă hrănirea atâtor guri. Şi nu doar despre mâncare e vorba, cerinţele fiind multiple, haine şi încălţăminte, rechizite etc. Marin Bogdan a rămas uluit în faţa unui astfel de caz nemaipomenit. Şi după ce a cunoscut îndeaproape familia Văcaru şi i-a aflat nevoile, s-a implicat într-o amplă acţiune de sprijinire a ei. Asociaţia s-a bucurat şi de colaborarea primarului care a ajutat la rându-i, după posibilităţi. Alimente, haine şi diverse sume de bani au ajuns la cei 20 de fraţi, graţie strădaniei lui Marin Bogdan care de fiecare dată când mergea cu portbagajul plin în comuna Stoeneşti i se umplea inima de bucurie cu gândul la fiul său de sufletul căruia poate se îndură şi Dumnezeu şi-l aşază în Împărăţia Lui.

S-a adresat preşedintelui

Deşi a reuşit să-l mobilizeze şi pe primar dar şi alte persoane, impresionate şi ele de cazul inedit al familiei Văcaru, Marin Bogdan a decis să facă un demers mai puţin obişnuit: să îi scrie preşedintelui României! „Ca de la… preşedinte la preşedinte!”, spune bărbatul zâmbind. Într-o scrisoare, omul relata situaţia Georgianei Văcaru şi solicita şefului statului acordarea distincţiei de „Mamă Eroină”, precum şi promovarea imaginii acestei femei pentru a fi luată drept model de alte românce. În condiţiile în care sporul demografic din România este profund afectat, scoaterea la lumină a unui asemenea caz putea fi de bun augur, în felul acesta poate şi alte mame ar fi prins curaj şi ar fi născut mai mulţi prunci. Erau argumentele din misiva adesată Palatului Cotroceni. Mai exista şi un alt motiv pentru care şeful asociaţiei ţinea să-şi atingă obiectivul. În cazul fericit în care Georgiana Văcaru ar fi devenit „Mamă Eroină”, teoretic distincţia trebuia să fie însoţită şi de o sumă de bani. Sau chiar de o indemnizaţie. De altfel, aceasta era miza principală, pe care o recunoaşte acum Marin Bogdan. El nu a ţinut seamă de „corul” pesimiştilor din jurul său care nu-i dădeau nicio şansă: „Nici nu citeşte Iohannis! Nici nu ajunge la el, se opreşte pe undeva scrisoarea…”

Şeful statului a „mişcat” lucrurile

Bărbatul nu a deznădăjduit. El crede cu tărie în Dumnezeu, văzuse de nenumărate ori cum El a lucrat prin oameni, în multe situaţii grele a căror rezolvare părea imposibilă. Ştia că teoretic nu are şanse de izbândă. Şi totuşi, Iisus a spus: „Ce nu e cu putinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu”. Bărbatul a crezut. Şi a fost după credinţa lui! Pe adresa Asociaţiei „Sf. Parascheva” a sosit o scrisoare de la Administraţia Prezidenţială. În termeni protocolari, petiţionarul era înştiinţat că preşedintele a luat cunoştinţă de cazul semnalat, însă Georgiana Văcaru nu poate fi numită „Mamă Eroină” deoarece în România nu există această distincţie! În schimb, Marin Bogdan era asigurat că situaţia a fost analizată şi un consilier prezidenţial promitea că scrisoarea va fi redirecţionată către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Mare a fost bucuria omului când a văzut că demersul său nu a rămas fără ecou.

Ajutor de la Ministerul Muncii

Totuşi, simplul fapt că s-a „analizat” cazul femeii din Stoeneşti la Palatul Cotroceni nu însemna nimic în plan concret, iar scrisoarea cu antetul Administraţiei Prezidenţiale nu ţine de foame celor 20 de copii. Au trecut câteva săptămâni şi deja entuziasmul membrilor Asociaţiei „Sf. Parascheva” scăzuse spre zero. Un singur om spera într-o minune: însuşi fondatorul ei. Nu a încetat să se roage şi să postească. Iar „incredibilul” s-a produs. În urmă cu câteva zile, Bogdan Marin a primit un plic de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. A zăbovit mult cu el între palme până să îl deschidă. Lua în calcul un „refuz” respectuos din partea ministerului de resort. Omul şi-a luat inima în dinţi, s-a închinat de trei ori şi a desfăcut scrisoarea. După ce a parcurs câteva rânduri, era să îi cadă plicul din mână. Era informat că fiecare membru al familiei Văcaru ar putea primi o alocaţie lunară, poate chiar în valoare de 500 lei! Dar asta doar dacă sunt îndeplinite o sumedenie de condiţii înşirate pe o listă lungă şi care se referă la anumite bunuri mobile şi imobile pe care nu trebuie să le deţină familia. Urmează ca funcţionarii primăriei să analizeze lista condiţiilor pentru a se trage o concluzie, dacă familia Văcaru se încadrează în prevederile legii.

Un schit în memoria băiatului

Marin Bogdan este optimist, nu crede că vor exista obstacole şi speră ca  femeia să primească sprijinul statului. Considerându-şi „misiunea” încheiată, omul doreşte acum să-şi împlinească un vis care la prima vedere este imposibil de realizat. În memoria fiului său, şi-a propus să construiască o biserică sau chiar un schit, într-o zonă pitorească din comuna Dâmbovicioara. Cum primăria nu deţine un teren corespunzător, a fost indentificată o suprafaţă de 5000 mp, proprietate privată, care ar întruni condiţiile din punct de vedere tehnic, pentru ridicarea unui lăcaş de cult. Primarul şi localnicii sunt extrem de încântaţi de ideea de a avea o biserică în apropierea casei, însă măreţul proiect stagnează din lipsa fondurilor necesare. Toţi cei care vor să se implice într-un fel sau altul fie şi cu propuneri pentru a se achiziţiona terenul sunt aşteptaţi să se adreseze Asociaţiei „Sf. Parascheva” din comuna Moşoaia, sat Hinţesti, str. Mustăţari nr 12, sau să scrie la adresa: as_sf.cuv_parascheva@yahoo.com. Preşedintele asociaţiei se roagă la Dumnezeu să nu plece de pe acestă lume înainte de a ctitori biserica, fie ea şi de dimensiuni mici. E convins că vor fi oameni dispuşi să contribuie. Cu această nădejde în suflet priveşte în fiecare noapte un tablou. Chipul fiului său, luminat de o candelă mereu aprinsă, îi dă puterea de a merge înainte. Tatăl îndurerat vrea să fie aşezat în mormânt lângă dragul său copil, după ce turlele bisericuţei din Dâmbovicioara se vor fi ridicat spre cer.