În 2017 se împlinesc 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Oare a fost mai bine pentru ţara noastră să intre în comunitatea europeană din care Marea Britanie tocmai se pregăteşte să iasă? Cu ce beneficii s-a ales Argeşul, de exemplu, de pe urma aderării? Vom face o scurtă analiză din care vom vedea avantajele şi dezavantajele. Dacă sunt şi altele vă rugăm să ni le spuneţi!
Liber la muncă…
Unul dintre principalele câştiguri a fost libertatea de mişcare în spaţiul european. Doar cu buletinul, eu însumi am vizitat mai multe ţări ale Uniunii Europene. Aşa a fost posibil (deşi încă mai sunt restricţii din acest punct de vedere) să avem de-a face cu un exod masiv de forţă de muncă în străinătate. Mii de argeşeni au luat drumul Spaniei, Franţei, Italiei, Germaniei sau Marii Britanii (în principal) pentru un trai mai bun. Sate întregi din judeţ aproape s-au depopulat sau se confruntă cu îmbătrânirea populaţiei. Avem deficit de medici în spitalele din Argeş, avem deficit şi de specialişti şi meşteri pricepuţi în construcţii sau alte domenii de activitate cu căutare şi plată bună peste graniţe.
Fonduri europene
Conform spuselor lui Liviu Muşat, directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud Muntenia, Argeşul se află pe primul loc în regiune din punct de vedere al proiectelor cu finanţare europeană pentru proiecte publice sau private accesate. Un lucru bun, dar suntem totuşi departe de ceea ce am fi putut face (de exemplu, nici acum nu este începută construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu pentru care este asigurată 85% din finanţare din fonduri europene). Pe de altă parte, o serie de proiecte au dat chix, ca să spunem aşa, iar argeşenii au fost nevoiţi să dea banii înapoi la Uniunea Europeană. Amintim aici fie şi numai proiectele de dezvoltare a unei staţiuni de schi la Moliviş (400.000 euro returnaţi), cel privind modernizarea drumului turistic Muşăteşti-Poienile Vâlsanului (cam un milion euro daţi înapoi), modernizarea Colegiului „Brătianu” din Piteşti (peste 1,3 milioane euro rambursate UE). Iar exemplele pot continua, ca să nu mai amintim de finanţările pierdute din diverse motive (cum este cazul proiectului Kretzulescu în Câmpulung Muscel). Un alt beneficiu a fost accesul la subvenţiile UE pentru fermieri (iar Marius Stroescu, directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, ştie că stăm bine în Argeş la acest capitol). Totuşi, subvenţiile care se dau agricultorilor români sunt la jumătate faţă de cele din ţări mult mai dezvoltate.
Constrângeri
Aşadar, stăm – la nivelul ţării – foarte slab la capitolul accesări de fonduri europene. Deşi a început exerciţiul financiar 2014-2020 şi suntem în anul 2016, nici până acum nu sunt gata ghidurile de finanţare, iar Primăria Piteşti, de exemplu, are un maldăr de proiecte gata pregătite pentru care nu ştie dacă va obţine bani. Oricum, banii europeni au însemnat în Piteşti construcţia unui nou parc (Lunca Argeşului), reabilitarea de străzi, construcţia pasajului rutier de la Podul Viilor, ridicarea unui centru cultural multifuncţional… Avem însă şi constrângeri, de exemplu cota de lapte (altfel spus, nu putem produce oricât, ci în anumite limite impuse de UE). Am dori să accesăm proiectele de reabilitare termică a blocurilor, dar asociaţiile nu au bani. A trebuit să ne conformăm anumitor cerinţe în diverse domenii de activitate şi ne-am trezit că ramuri întregi de industrie (cum este cea petrochimică din Piteşti) au dispărut, locul acestora fiind luat de hipermarketuri (în Piteşti, de exemplu, nu avem niciun hipermarket cu capital românesc – a fost PIC, dar a fost distrus; în cartiere sunt unele mici supermarketuri, însă departe de statutul de hipermarket).
Date
Conform Ziarului Financiar, din 2006, ultimul an înainte de integrare, şi până anul trecut, exporturile ţării au crescut de la 25,9 miliarde euro până la 54,6 miliarde euro, un plus de 110% (Uzina Dacia de la Mioveni fiind principalul exportator al ţării). Avansul este dublat însă şi de o creştere a importurilor de la 37,7 miliarde euro în 2006 la aproape 63 miliarde euro anul trecut (66%) – în Argeş s-a ajuns să se importe, conform Direcţiei de Statistică, orice: de la animale vii la nuiele, piei sau chiar fier, produse pe care altfel le făceam la noi în judeţ sau în ţară. Principala ţintă a exporturilor României este Germania şi asta pentru că în special industria auto germană produce aici bunuri care sunt exportate în această ţară. Este de observat că investiţiile străine au debuşeu în ţările care au investit în România. De pildă, exporturile către Franţa s-au majorat semnificativ după ce Dacia-Renault a devenit un fenomen, fiind acum cea mai puternică companie din România după cifra de afaceri. În acelaşi timp, schimbându-se economia, s-a schimbat şi structura exporturilor. 47% din totalul exporturilor este reprezentat astăzi de maşini şi echipamente, faţă de 22% în primul an de aderare la UE. Însă, dacă comparăm exporturile României cu cele ale ţărilor din jur, vedem aspecte cu care nu ne putem lăuda. Potrivit datelor „Ghidului exportatorului român în 2016” publicat de Ministerul Economiei, la nivelul ţărilor din regiune România deţine cea mai mică cotă din exportul mondial (0,35% în 2014) şi cel mai mic grad de deschidere a economiei (exporturi plus importuri) care s-a situat în 2015 la doar 82,4% din PIB (cu 40,9% contribuţie a exporturilor şi 41,5% contribuţie a importurilor), faţă de 95% din PIB în cazul Poloniei, 131% din PIB în cazul Bulgariei, 160% în cazul Cehiei sau 176% în cazul Ungariei.
Claudiu DIŢA
