Aceşti zece ani – care au trecut pe nesimţite – ne-au convins, dacă mai era nevoie, de ce dar de nepreţuit este, pentru Piteşti, pentru argeşeni, Filarmonica.
Odiseea înfiinţării ei este povestită de cel care a trăit-o din plin, de managerul ei, Jean Dumitraşcu. Am mai spus-o cred: este un privilegiu pentru noi, comunitatea piteşteană, că pe scena Filarmonicii au evoluat dirijori români şi de peste hotare, interpreţi instrumentişti sau vocali de primă mână. Adevărate evenimente de suflet! N-am de gând – şi nici nu s-ar putea în acest spaţiu – să transcriu repertoriul atâtor stagiuni. Un singur lucru merită repetat: şcoli muzicale, compozitori care au intrat în patrimoniul muzical universal, concerte simfonice extraordinare sau concerte camerale, concerte de jazz, momente speciale dedicate viorii, pianului, fagotului, cornului, chitarei, trompetei, trombonului, sau unor instrumente speciale, ca dudukul, archlute, bandoneonul ş.a., au ţinut afişele Filarmonicii în spectacole apreciate. Ca să nu mai vorbim de medalioanele Chopin, Beethoven, Ceaikovski, Brahms, Paganini, Mozart, Glinka, Prokofiev şi lista este lungă, foarte lungă.
Artişti ca Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Liviu Prunaru, surprinzătorul Florian Rago, Horia Mihail, Răzvan Suma, acele seri speciale cu „Turneul Stradivarius”, „Duelul viorilor”, „Pianul călător” (ultima seară – „Romantin vals” – excepţională), „Vă place Schu…?” (Schubert; Schumann), invitaţi străini, ca violoniştii Edwin Kim şi Sujin Lee, harpista Tina Zerdin, Matyas Veer (trombon) sau dirijorul Theo Wolters (dar mai sunt de citat mulţi alţii!) au ridicat calitatea spectacolelor Filarmonicii, spre încântarea melomanilor.
Solişti vocali ai Operei Române, ai Operetei şi alţii (unii de peste hotare) au cucerit inimile acestora. Lista – şi aici – este lungă şi mi-e teamă să nu cad în omisiuni care, firesc, ar leza. De aceea nu i-am enumerat pe numeroşii dirijori autohtoni, reprezentând diversitatea şcolii româneşti în domeniu.
Fie-mi permis să subliniez câteva concerte în mod special. Profund, romantic, expresiv, pasional, cu o bucurie reală de a fi pe scenă, Alexandru Tomescu, după „Capricii”, a venit de curând cu „Anotimpurile”; o seară de neuitat, demonstrând măiestria de a face din vioară un mod subtil de comunicare. A fost şi acel Florian Rago, un tânăr expansiv, cu o tehnică încântătoare, care a robit sala în două seri. Gabriel Croitoru, Florin Prunaru, Horia Mihail, Răzvan Suma produc, de fiecare dată, evenimente muzicale pe care şi le-ar dori toate scenele; sunt prietenii de aur ai Filarmonicii, prietenii noştri de suflet.
Este greu de cuprins un deceniu de muzică clasică în Piteşti. Spectacolele au crescut de la stagiune la stagiune. Poimâine este spectacolul aniversar (dirijat de Tiberiu Oprea, unul dintre cofondatorii Filarmonicii, alături de Tudor Pendiuc şi Jean Dumitraşcu).
Orchestra a dobândit, la rându-i, experienţă, personalitate şi – ceea ce-i mai important – crezul că, prin muncă, poate fi şi mai sus, în topul naţional. Tot poimâine este anunţată şi deschiderea noului local al Fundaţiei „Sorin Ilfoveanu” datorat iniţiativei omului de afaceri Gheorghe Badea. Este încă un minunat dar oferit patrimoniului culturii argeşene. Iată o veste bună care acompaniază evenimentul muzical!
Ca spectator statornic în toţi aceşti zece ani, îi doresc Filarmonicii viaţă lungă în… sunetul muzicii bune! Şi aici mă refer la politica repertorială. Căci, vorba lui Nietzsche, „fără muzică, viaţa ar fi o greşeală”. Chiar aşa!
- 1. Felicitări colectivului revistei „Euphonia” a Filarmonicii!
- Primăria să-şi protejeze şi mai bine acest preţios „copil”: Filarmonica!
Traian ULMEANU
