2 Comentarii

  1. 1

    George Rizescu

    Miercuri dimineața, pânâ-n 9, i-am dus lumina lumânării… Era singur, nea Marin, mai singur și mai „voievodal” ca niciodată! Din sicriul cu ventilație i se vedea ultimul zâmbet de om special, de om care ne-a lăsat o imensă zestre culturală, de mare pedagog al culturii din perioada celor două secole pe care le-a străbătut cu o demnitate absolut specială, demnitatea țăranului român învățat carte, a țăranului român fundamental, temelie pentru un Neam și o Țară! N-am avut puterea să merg după nea Marin, la locul îngropăciunii… N-am fost nici după Lică-Vulpești, alt țăran deștept și plin de toate înțelesurile unei lumi, înțelesuri ce stau drept definiții existenței noastre ca Neam… Pentru mine, domnul Marin Ioniță rămâne un fenomen cultural din care s-au adăpat multe generații de scriitori! A știut să fie prieten cu toată lumea, a știut să ofere bucurii, speranțe, certitudini. A fost Șeful cultural incontestabil al Cetății mai bine de jumătate de secol, și asta nu se poate uita ușor… Se va întâlni cu Lică-Vulpești, vor pune de-un Cenaclu literar, vor continua să vorbească despre spiritualitatea profundă a țăranului român… Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sper din toată inima , ca o stradă din Pitești să-i poarte numele, poate chiar o școală…

    Reply
  2. 2

    Goargăș

    Din păcate fiul nu-l moștenește! E departe de tatăl său! Rămâne ca noi, argeșenii, să avem grijă de moștenirea culturală de preț.

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.