Se împlinesc, ca mâine, două decenii de la intrarea în mileniul trei, cel despre care ne puneau învăţătorii generaţiei mele să desenăm şi să scriem, iar noi ne imaginam numai rachete, planete pe care călătoream, cu antene pe cap, omuleţi verzi cu care jucam şotronul, căi de transport aeriene, aripi cu care zburam etc…
Şi ce să vezi?! Sărăcie, de abia mai merg copiii la şcoală. Iar cei care merg iau la sfârşitul liceului, unul din trei, bacalaureatul! Infrastructura pe care o visam noi a rămas la nivel de S.F. Despre ce e vorba? Hai să vedem! Statul este generat de un regim politic sau de altul. Clasa politică este cea prin care factorul om acţionează în stat. Pe fondul haosului, al incompetenţei şi al trădării naţionale, statul a devenit captiv! Adică nu mai e un stat românesc, cu grade de libertate pe măsura puterii de exprimare a cetăţenilor.
Nu prea mai putem vorbi despre cetăţeni, care aparţin unei Cetăţi. Acum avem indivizi, care nu mai ştiu de Cetate, sunt dezmoşteniţi de istorie, fără de trecut, ai nimănui, trăitori într-un stat captiv! Captiv cui? Marilor puteri, ne pripim să zicem! Care puteri? Păi, da, ce-i drept, FMI-ul, de exemplu, este o putere! Finanţele sunt pârghiile prin care statele sunt canduse! Statul român este captiv oricui, mai puţin propriilor cetăţeni, care nu mai sunt decât nişte indivizi.
Indivizii formează o populaţie, nu un popor! Poporul este constituit din familii, cu principii morale, este format din cetăţeni proprietari de bunuri naţionale, de cultură, de istorie, cu sisteme de educaţie şi de asistenţă medicală, cu forţe de ordine interioară, cu armată, cu guvernanţi care asigură traiul Cetăţii şi relaţionează de pe poziţii de demnitate cu toate popoarele lumii!
La polul celălalt, o populaţie trăieşte de pe o zi pe alta, fără un stat propriu, ispitită de plăceri uşoare, cu trăiri imorale, cu un stat corupt, captiv altor interese decât ale Cetăţii… Fără şcoală, fără sănătate, fără drepturi de proprietate asupra pământurilor roditoare, asupra bogăţiilor din subsoluri, vândută la parcele…
Avem măcar şansa să fie cu ochii pe noi o mare putere mondială! Când pui un scut antirachetă şi aduci cazarme întregi de soldaţi într-o regiune, ai nevoie totuşi de stabilitate socială acolo! De aici şi intervenţiile DNA, Guvernul tehnocrat şi alte demersuri, pe care le văd în favoarea noastră acum! Restul e cancan…
Nicolae BADIU
